TM

Pentru cei care au deschis mai târziu micile ecrane: sunt foarte familiarizată cu Seinfeld. Foarte familiarizată fiind consecința directă a unei lungi perioade de urmărire consecventă și repetată a serialului, a CCC și a tuturor clipurilor de pe YouTube. Îmi place lejeritatea, franchețea și naturalețea cu care vede lucrurile – și, evident, îmi place genul lui de umor. Nu scandalizează, nu te face să te rostogoloești pe jos râzând cu lacrimi – dar e plin de substanță, de observații pertinente și… mă rog: e valabil.

În contextul ăsta a fost destul de ciudat să-l văd făcând lobby pentru ceva, orice. Bine: dacă e să-l văd făcând reclamă la ceva, acel ceva ar fi mașini în primul rând (că se știe că-i plac) – așa că a fost cu atât mai multă surpriza în momentul când l-am auzit lăudând TM. Vorbea de bine de acest TM, că ar fi practicând TM de 40 de ani și că asta e ceea ce-l ajută să treacă prin viață, și că recomandă la toată lumea să se apuce de TM.

… ce dracu e TM?

Tot internetul m-a luminat: Wikipedia lămurește, TM vine de la „Transcendental Meditation”.

Hm. Păi-ăăă… nu m-am așteptat. În primul rând nu m-am așteptat ca tocmai domnu’ Seinfeld să se ocupe cu meditația, de oricare fel ar fi ea. Apoi nu m-am așteptat ca, dacă tot se apucă de o meditație, să se orienteze către fix asta transcendentală. Și, în fine, nu m-am așteptat să-i mai facă și reclamă.
DAR, dacă tot s-a găsit vrednic să-i facă reclamă – ia să vedem ce-i de capul trebii ăsteia.

Păi aparent ai un lider spiritual care { se uită la tine, stă nițel de vorbă cu tine, iar apoi în cadrul unei ceremonii îți atribuie o „mantra”  } care e numai pentru tine și pe care să n-o împărtășești nimănui. Această „mantra” trebuie s-o folosești în cadrul meditațiilor zilnice – mai exact 20 de minute la sculare și încă 20 la culcare. Și aparent dă rezultate pozitive pe termen lung.

De ce am pus acoladele alea roșii? Păi am delimitat activitatea liderului spiritual. Pentru care primește $2500, pe cap de vită consultată.

E: uite aici s-a rupt filmul. Cumva nu se pupă spiritualitatea asta a Orientului Îndepărtat, ruperea de lumea materială, transcenderea (iată) realității înconjurătoare – cu genul ăsta de înregimentare organizată contra cost.
A nu se înțelege că am ceva cu meditația. Ba chiar dimpotrivă – atâta timp cât sub numele de „meditație” înțelegem și rugăciunile de dimineață/ seară a credincioșilor, și refugiul de 10 minute în duș când ne golim gândurile în apa caldă. De fapt chiar și o rundă de 15 minute de spălat vase și orice altă activitate monotonă care golește nițel mintea poate fi considerată o formă de meditație, nu trebuie musai să stai în poziție „lotus” și să mormăi vreo „mantra”. Mai mult: se tot recomandă (dar câți reușesc?) un moment de repaos dimineață, înainte de începerea zilei, în care să ne tragem sufletul și să ne clarificăm în cap ce avem de făcut în ziua aia. Sau seara, o recapitulare.

În tot cazul: meditația e prin ea însăși transcendentală, iar cheia ei e atât de accesibilă încât nu se justifică plata unei mantre. Ceea ce face toată schema cu TM o corporatie inutilă.