Cum comentăm

Nu se poate spune că Foarfeca zumzăie de comentarii şi comentatori, dar observ că totuşi e bine de stabilit nişte treburi cât mai de la început. Aşa, „să nu ziceţi că nu v-am zis”.

Nu ştiu cum s-o spun mai „mână-de-fier-în-mănuşă-de-catifea”. Foarfeca e ograda mea, şi teoretic aş putea impune aici orice reguli mi s-ar năzări. Nu mă caracterizează însă genul ăsta de despotism, şi prin urmare nu mă gândesc să controlez „la sânge” comentariile. Fiecare comentator poate să se exprime cum doreşte, important este conţinutul comentariului, mai puţin forma.

Recomandare: acest blog nu este o mimoză ofensată de pomenirea unor „cuvinte urâte”, însă o anumită ţinută ar face lucrurile mai agreabile pentru toată lumea. Aşa că „uşor cu pianul pe scări!”.

Avertisment: Dacă cineva lasă un comentariu ofensator, obscen sau în general nelalocul său – îl aprob, ca să vadă şi ceilalţi despre ce e vorba, însă primeşte şi o atenţionare. La următoarele de acelaşi fel nu le mai dau drumul. Politică binară tip „if… then…/ else…”, nu cred că a rămas ceva neclar.

2 gânduri despre „Cum comentăm

  1. Pai daca ai venit cu subiecte d-astea „nationaliste” cum ca noi avem ceva in plus fata de nemti..ai atins o coarda sensibila 🙂

    1. Nici n-am nevoie să citesc vreun post ca să-mi consolidez, încă o dată părerea de mult formată: românia (da, merită scris în cazul ăsta cu literă mică, că nu are niciun aport pozitiv în acest caz) e plină de oameni cu discursuri învățate, trași la indigo, copiați la xerox, grav. am întâlnit tineri care urau anumite minorități sau oameni ce îi denumeau într-un fel specific, doar pentru că aparțineau unor comunități despre care 1: nu au citit nimic, 2: nu au cercetat nimic (ei cu mâinile lor și cu picioarele lor să facă ceva, să meargă, să umble, să discute, să întrebe etc.), 3: vorbesc din auzite, 4: se contrazic cu tine cât pot de tare și cât îi țin plămânii, 4: dacă nu ești de acord cu ei îți mai reduc și din întrevederile de prietenie, pe motiv că nu le cânți în strună, 5: nici nu sunt conștienți de atitudinea lor sau mai urât, dacă te mănâncă-n fund să le spui că n-au dreptate, ală/aia ești fiindcă tocmai despre discursuri învățate e vorba: mama spunea, tata spunea, bunicul/bunica spuneau când erai mic – spre ex că te dau la țigani ( și-așa ai ajuns să ai tu format la nivelul mentalului un stigmat pentru ei, că nu sunt ok, etc. când mai vine și percepția din exterior, de tip media, se lipește ca musca pe perete ! ); când crești mai mare, vin alții și-ți zic.
      și tu îi crezi pe cuvânt.
      nu verifici. fiindcă e comod, n-ai interes, ți-e lene și în plus de ce te-ai apuca să faci asta, nu?

      Vrem să fim pupați în fund, dar noi batem fiecare fund pe care-l întâlnim.. păi da cum, tipic românesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s