Cel mai mare reproș

pe care i l-aș aduce lui Mircea Badea este că, în câțiva ani de neatenție, a reușit să trivializeze expresia de ”tinerii frumoși și liberi”.

*

Faptul că a prezentat realitatea distorsionat după cum i-a convenit. Faptul că a urlat și s-a scălămbăit fără sens la ore de audiență. Faptul că a înjurat și făcut în toate felurile oamenii care nu i-au convenit. Faptul că s-a sucit, nu o dată, la 180de grade și a pretins că nu s-a întâmplat nimic. Faptul că a otrăvit picătură cu picătură viziunea despre România a zeci de mii de oameni (dacă nu chiar mai mulți). Faptul că a făcut acceptabil discursul jos.
Da, toate astea le poartă în cârcă și, mai devreme sau mai târziu, va răspunde pentru ele.

Dar dacă ar fi ca eu să aleg o singură chestie pe care să i-o bag în ochi, apăi asta ar fi: faptul că din cauza lui există sintagma asta peiorativă cu „tinerii frumoși și liberi”.

Să ne-nțelegem: nu e o sintagmă uzuală, e prea „din cărți” ca s-o folosească cineva în vorbirea curentă. Nu știu de unde a luat-o el personal – dar dacă chiar o fi întâlnit-o undeva, atunci mai mult ca sigur a fost scrisă pe undeva: un blog, un articol de opinie, ceva din sfera asta. Duc raționamentul mai departe: dacă a fost scrisă pe undeva sintagma, păi cel mai probabil într-un text laudativ/ admirativ, sau cel puțin partizan/ aprobator față de tinerețea protestatarilor.

Mai departe.
„Oameni frumoși” am văzut în limbajul urban românesc că se referă la un profil uman larg care se-nvârte vag prin toate vârstele și condițiile sociale, dar tinde spre tineret clasa-mijlocie cu studii superioare. Mai degrabă decât vârsta, însă, determinante par a fi nevoile superioare: nevoia de respect și nevoia de realizare personală. Nevoia de respect de sine vine în diverse forme, de la preferința pentru mâncare bio până la interesul pentru călătorii – iar nevoia de realizare personală (aspirația de a deveni cea mai bună versiune a omului care deja ești) duce la interesul pentru sport/ lectură, la stabilirea și urmarea unor idealuri viruoase, la grija față de societate și mediu, etc.

Sigur: ca peste tot, există și mulți imitatori, mulți care iau aceste materiale și le trivializează prin comerț. Curentul citatelor motivaționale și preocuparea pentru mindfulness la domnișoare… să le zicem pițipoance de corporație sună fals, e disonant, și pe drept le aruncă în ridicol. Sau excesul de floricele drăguuuțe handmade care, odată achiziționate, le fac pe posesoare să se simtă superioare. *Vorbesc aici despre femei pentru că asta e mult mai vizibil; pentru bărbați preocupările astea sunt interpretate drept „feminine” așa că au fost urgent izolate laolaltă cu Otravă și compania.

Revenind însă la Badea și tinerii lui frumoși: a pus în aceeași oală și pe cei superficiali, și pe cei care chiar se preocupă de calitatea vieții lor. Oamenii discreți, care și-au zidit o bulă de confort, fără stridențe, cu prieteni de același fel, cu un job acceptabil, cu posibilități și orizonturi deschise – și care, ca să-și protejeze bula atât de greu pusă la punct, evită să se amestece cu „restul”. Ar mai fi multe de zis ca să-i zugrăvim în detaliu pe „oamenii frumoși” ai orașelor României, dar cert e că ei sunt până una-alta cei care rezonează cel mai tare atunci când guvernanții fac câte o măgărie – deci, prin urmare, sunt și cei care tind să și iasă pe la proteste. Că nevoie superioare, idealuri, etc. Iar faptul că sunt numiți „frumoși” e că… așa i-a prins vremea. S-a tot propagat cuvântul ăsta, în lipsă de altceva mai potrivit, încă de minim 10 ani – în relatări despre participanții pe la festivaluri, pe la voluntariate, pe la inițiative constructive – și așa a rămas.

Prin urmare sintagma de „tineri frumoși și liberi” are așa:

  • O parte care e adevărată empiric („tineri”)
  • O parte care e o titulatură bazată pe tradiție, fără explicație concretă („frumoși”)
  • Și o parte care e cam redundantă („frumoși” în sensul descris mai sus include „liberi”) dar care subliniază o chestie care duce spre libertatea de a avea și exprima păreri politice.

Și ce-a făcut deci Mircea Badea?
Păi a făcut posibil ca, prin folosirea de către alții, nechibzuit și nefiltrat, a sintagmei sale, să arunce la grămadă în derizoriu fix oamenii care mișcă lucrurile înspre bine în societatea românească. Având o asemenea sintagmă la îndemână, orice urangutan de pe internet poate să-i închidă gura, să râdă în față, să-l pună la punct pe studentul simpatizant de USR, pe corporatistul care dă share la manifeste politice, pe fata care aduce ceai cald la protestatari, pe cuplul care a ieșit la vot din convingere cetățenească – și tot așa mi departe, în mii de ipostaze. „Hă-hă!, ce caraghioși! Ăștia n-au una de-un leu dar se dau tineri frumoși și liberi pe internet! Marș bă de-aici!”. Cam așa sună.

Mă abțin de la a-l înjura la schimb pe Badea dar trebuie să recunoaștem că, chiar și cu o așa mică feliuță cum e asta, reușește să facă mult rău și să polarizeze și mai tare societatea între cei din bule și cei din afară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s