De final de an

După câte se vede, situaţia se prezintă cam prost pentru Foarfeca la sfârşitul lui 2016: nici n-am scris mare lucru anul ăsta, nici nu m-am ţinut de proiectele pe care le-am început, ba chiar am şi uitat să marchez aniversarea de 11 anişori… iar acuma, capac peste toate, e destul de limpede că pe motiv de călătorie nici n-o să mai am timp să scriu până în ianuarie. Aşa-i viaţa de om ocupat: te iei cu toate nimicurile absolut necesare şi importantissime, iar la sfârşitul zilei te străduieşti să ţii ritmul cu viaţa.

În realitate de fapt, cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât sunt mai convinsă că nu e vorba de timpul propriu-zis: întotdeauna este timp pentru toate; problema de care suferim noi ăştia ocupaţii e în realitate lipsa de spaţiu mental – sau mă rog, lipsa de disponibilitate, că tot acolo duce.

Să mă explic?

Păi cel mai la îndemână exemplu sunt cuplurile aflate la început de relaţie: chiar dacă vieţile amândurora sunt ocupate şi-aşa la un nivel acceptabil dinainte să se cunoască – odată începută relaţia, brusc se mai găseşte, nu-se-ştie-cum, şi timp de întâlniri, şi energie de pierdut nopţile de vorbă, şi disponibilitate de a pleca spontan la mare într-o vineri seară – asta fără a renunţa la job sau la restul obligaţiilor.
Cine însă e neatent şi se lasă pe tânjală redevine însă „om ocupat”, parcă devin şi zilele mai obositoare, nu se mai pune problema de filme sau ieşiri în timpul săptămânii, iar noaptea… se doarme 🙂

Păstrând proporţiile putem totuşi să vorbim despre acest gen de disponibilitate (şi, până la urmă, poftă de viaţă) vizavi de toate aspectele vieţii. Cu alte cuvinte: nu, nu suntem chiar într-atât de obosiţi încât să nu mai fim în stare să citim o carte seara; nu, nu suntem prea obosiţi ca să mai mergem la o întâlnire de club sau la un meci cu amicii într-o zi de lucru; nu există în realitate nici un motiv împotriva unei seri de jocuri cu prietenii – sau a unei ture pe la sala de sport, ba chiar ne putem implica şi în viaţa comunităţii. Aceeaşi disponibilitate e atunci când alegem voit între spălatul vaselor şi telefonatul cu mama, între mersul la supermarket şi un hobby prin casă (cusut, patiserie, tâmplărie, grădinărit) – nu de alta, dar şi vasele se vor spăla până diseară cumva printre picături, iar la supermarket putem merge şi mâine.
Şi mai e o chestie din aceeaşi familie: una e să faci bradul de Crăciun în grabă, „aoleo, tre să mai fac şi bradul!!” – alta e să conştientizezi că asta are sens numai dacă-ţi faci timp să creezi un moment special şi să te bucuri de el. Fiecare după posibilităţi însă…

Că mărunţişurile de tipul „de rezolvat” sunt ca un gaz: ocupă tot volumul pe care-l găsesc la îndemână. Însă cu puţină disponibilitate… uf, iar cuvântul ăsta – disponibilitate de a renunţa la unele perfecţionisme (poate nu e cazul să dăm cu aspiratorul de trei ori pe săptămână?), de a delega unele trebi (poate are timp mătuşa pensionară să stea la coadă la impozite? – uite la asta e bună arta uitată a implicării întregii familii, nu trebuie să ducem singuri tot greul în spinare), de a plăti chiar nişte bani în plus pentru optimizare (precomandă online la supermarket?) – ei bine, în schimbul renunţărilor ăstora comprimăm gazul ăsta la un minim acceptabil şi ne facem timp de cafele relaxate.

*

Deci cam asta le doreşte Foarfeca cititorilor ei (celor puţini care au mai rămas) pentru anul care vine. Disponibilitate.

Să ne citim cu bine şi la anul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s