Vin și eu, la spartul târgului, cu părerea mea în discuția despre burkini.

În primul rând: discuția legată de burkini propriu-zis, adică de costumul de baie propus pentru femeile musulmane, e o falsă discuție.
Am fost de curând la plajă pe litoralul belgian la Marea Nordului. Din toată mulțimea de pe plajă aș estima că minim 25% din femei erau musulmane învăluite în rochii largi în straturi și cu batic pe cap. Poate că nici nu m-aș fi gândit să mă uit cu atenție la câte femei învăluite sunt/ cum sunt/ ce fac dacă nu ar fi ieșit ele singure în evidență prin aceea că… s-au băgat toate cu tot cu îmbrăcăminte și cu văluri direct în apă.
În parte fie zis, segregarea pe vârste e foarte clară, în patru etape: fetele pre-pubere sunt copii ca toți copiii, aleargă în chiloți și se hârjonesc; de la pubertate și până la maternitate tinerele pur și simplu dispar de pe radar, foarte puține sunt la plajă, și încă și mai puține intră în apă; abia maternitatea, copiii de vârstă mică, le eliberează paradoxal pe femeile musulmane și le permite, sub pretextul jucatului cu copiii, să se hârjonească pe plajă și în apă – înveșmântate însă în orice caz; în fine, odată crescuți copiii și femeile îmbătrânite, mi ales dacă nu au nepoți, femeile nici nu se mai arată la plajă.
Revenind însă, ce vroiam să remarc: cu sau fără costumul special burkini, femeile musulmane vor intra în apă așa cum li se pare lor acceptabil să intre – cele mai multe, iată, direct în hainele de stradă. Legea cu interzicerea burkini prezintă așadar încă o hibă: polițaii din Cannes, cei care au apărut în poze obligând o femeie să se dezbrace – ei bine, ăia ce-or să facă dacă o văd pe una în haine de stradă? Hainele cu care ea bineînțeles că va rămâne și în apă și pe uscat – dar totuși sunt haine de stradă, nu sunt burkini, și deci nu sunt obiectul interdicției.
*Observație: polițistul însuși, el personal, nu are nici o vină în toată povestea, el e nevoit să-și facă meseria și să aplice legea. Legea e cea care trebuie făcută cu cap.

În al doilea rând: discuția din jur este foarte vocală și pe alocuri isterică, dar eu până acuma nu am reușit să aud decât un singur argument de bun simț. Întrebarea, justificată după părerea mea, este de ce legea le pedepsește tot pe femei, după ce că ele sunt oricum victime?
Lăsându-le la o parte pe cele care poartă văl din convingere (și cu care tratăm separat), rămâne totuși o mulțime semnificativă între ciocan și nicovală: bărbatul acasă, imamul, familia le obligă să poarte văl – iar odată ce-l poartă sunt, iată, pedepsite. În ce univers se poate numi asta dreptate? De ce nu s-a gândit nimeni să meargă la rădăcina răului, să facă posibilă și pedepsirea celor care le obligă pe femei să se comporte într-un anumit fel?

În fine, în al treilea rând: înțeleg perfect în principiu, dar fără să fiu complet de acord, fundamentul pe care se bazează legea franceză. Da domle, trăim într-o cultură deschisă în care vrem să ne vedem la față unii pe alții, fără ca unii membri să fie izolați în spatele unor văluri. Dincolo de asta, dacă a) femeia poartă văl din convingere – atunci se poate contraargumenta cu faptul că societatea franceză este una laică, în care manifestările religioase sunt pentru viața privată; sau dacă b) femeia poartă văl fiind constrânsă – atunci se poate contraargumenta cu faptul că asemenea constrângeri atentează la libertăți fundamentale și nu au ce căuta într-o societate precum cea franceză.
Astea fiind zise însă, vălul se dovedește a fi un punct foarte fierbinte între politică și religie. Ideea de reciprocitate, de exemplu – așa cum europencele își pun văl când ajung în țări arabe, așa și femeile arabe… – este una la îndemână, însă greșită. Reciprocitatea nu poate exista, pentru că pentru europence punerea unui văl e un gest de complezență fără valoare, în vreme ce la schimb s-ar cere renunțarea la văl, un gest care ar merge împotriva religiei, a familiei, a societății natale. Nu se poate face troc pe planul ăsta.

Dar da, revenind la al doilea punct: este un „lux teoretic” să vorbim despre necesitatea interzicerii vălului ca și cum toate femeile musulmane ar fi stăpâne pe soarta lor și pe identitatea lor. Nu-s. Și atunci e cu atât mai nedrept să vezi bărbați musulmani pe stradă vara, cu burta revărsată din maieu, în șlapi și cu pantaloni scurți – înconjurați de mame, soții și surori îmbrobodite în jerseuri negre și cu ghete în picioare (VARA!)… și tot ei să scape nepedepsiți din toată afacerea cu burkini. Nu e drept, nu așa se restabilește ordinea în lume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s