Fusei în vacanță, (II): Slovenia

Ăsta e de fapt articolul din cauza căruia am decis să scriu două postări: dacă aș fi scris o singură postare, atunci partea despre Slovenia ar fi eclipsat complet și prin lungime și prin intensitate partea cu Croația, ceea ce ar fi fost super nedrept.

Pe scurt? Croația mi-a plăcut mult, și am spus despre ea că e o excelentă destinație de vacanță cu palmieri și plajă. Cealaltă jumătate a adevărului este că Slovenia, fiind ca peisaj și cultural mai aproape de acasă, m-a cucerit fără preaviz încă de la prima vedere, complet dată pe spate am fost. Poate și pentru că nu venisem cu nici o prejudecată, nu mă așteptam la nimic.

Ce să zic? Am început ziua pe Krk, ba chiar am făcut și plajă și turism până bine spre dup-amiază, am avut timp de leneveală – după care am mers întins (cu oareșce aventuri chiar) și am ajuns seara pe întuneric în Bled. Schepsisul e că n-am apucat să văd mare lucru din Slovenia înainte să se întunece, iar abia a doua zi, la trezire, s-a dezvăluit peisajul. Bled fiind într-o rezervație naturală, iar pe mine munții făcându-mă în general foarte fericită… și mai fiind și vreme frumoasă…  n-am avut cuvinte. Sunt sate de oameni veseli, case îngrijite cu flori la fiecare gemuleț, munți spectaculoși, animale de gospodărie, infrastructură turistică foarte primitoare – în fine, un stil care e frumos fără a fi intimidant, pitoresc fără a fi neglijent.

IMG_20160813_084629922

Bled este turistic, m-a prevenit lumea de la bun început – și oricum era de așteptat, având în vedere că e cea mai cunoscută poză a Sloveniei (am luat prima poză de sus de pe net, că din păcate n-am avut avion personal din care să fac și eu una la fel – iar fără perspectiva asta poate nu recunoaște lumea locul) cu insula aia cochetă. Dar surpriză! Hoarda de turiști nu e compusă din proletari veniți cu familia să mănânce grătare la munte, ci mai ales din oameni cu chef de sport.
Dimineața la 8:30 hoarda de turiști era la jogging împrejurul lacului – iar înotătorii cei mai disciplinați erau deja cu neoprenul pe ei în apa rece ca gheața, în drum spre bisericuţa de pe insulă. Și-atunci stau și mă gândesc: dacă tot e să vină mase de turiști, păi ăsta e răul cel mai mic, de-ar fi toți așa!

Lângă Bled e un defileu mișto, iar vizitarea lui a fost singura chestie care s-a simțit mai „turistică”: am plătit bilet la intrare și am stat la coadă.

IMG_20160812_115149184

În fine, în Bled n-am stat așa mult, am preferat o zonă mai înăuntrul parcului național Triglav, așa că am ajuns la Bohinj (fără vreun motiv mai acătări decât că văzusem pe hartă că ar fi un lac mai mare acolo, și, dacă nu are un nume răsunător precum Bled, am zis că o fi ceva de capul lui pentru mine). Excelentă decizie. Ce ziceam că le place croaților sportul? Păi la sloveni, ajutați fiind de combinația lac+munte, oferta a fost așa: înot, kayak, barcă, SUP pe lac, mountain biking primprejur și rafting pe râuri, cățărări pe stânci și paragliding printre – asta pentru că tradționalul urcat pe munte e de la sine înțeles, iar pescuitul și nordic walking-ul eu nu le pun la sporturi.

Din toată oferta am optat pentru drumeție (asta era în plan de la bun început și necesita cel mai mult timp, n-am vrut să renunț nici moartă), înot şi bicicletă. Orice sport făcut cu un asemenea fundal este o plăcere aşa că n-are rost să detaliez evidenţele, tot ce pot să zic e că sunt condiţii pentru orice nivel, pentru orice pretenţii şi posibilităţi, ceea ce face lucrurile prietenoase şi accesibile.

Aş vrea să insist însă niţel pe tema cu drumeţia. Alpii sunt pietroşi, şi te iau din prima pieptiş, fără menajamente. Ce mi-a plăcut mult e că pe traseu am avut 2 cabane din alea gospodăreşti de munte (cu sursă de apă, mâncăruri gătite, cafea – toate minunate), plus încă un refugiu înainte de ultimul asalt pe vârf, iar semnalizarea traseului mi s-a părut exemplară. Ca nuanţă: traseele slovene mi-au părut a avea tot ce mi-aduc aminte că le-ar fi lipsit traseelor din munţii patriei în termeni de amenajări şi siguranţă – fără a fi exagerat de pieptănate, ca cele nemţeşti. Un punct de optim bine găsit. În rest? Peisaje care au meritat efortul.

IMG_20160813_152855107

Alte observaţii random despre Slovenia, înainte să mă lungesc:

  • Ce-am zis că traseele montane slovene sunt tot ce-ar putea deveni traseele româneşti? În general, cam tot ce-am văzut în Slovenia (aspect, servicii, infrastructură, calitate) este ceea ce ar putea fi România dacă ar fi – asta a fost senzaţia, sâcâitoare şi permanent reconfirmată, pe care a avut-o de la bun început. Colţurile transilvănene sau bucovinene care ne plac tuturor? Păi multiplicate x n şi generalizate.
  • Altă senzaţie care mi-a plăcut (şi pe care mi-au confirmat-o şi surse independente): ca popor sunt oameni veseli, care-şi văd de treabă, şi nu-şi propun să impresioneze pe nimeni. Aşa se face că, deşi sunt fizic mai aproape de Italia (decât amicii croaţi) şi au graniţă lungă cu Austria, nu ai senzaţia de ţară copleşită cultural de influenţa vecinilor mari. Nici în limbă, nici în bucătărie, nici în port în general. Da, Ljubljana e un oraş tipic habsburgic (deci e rudă şi cu Clujul şi cu Cracovia), da-n rest slovenii îşi văd de ale lor şi nu-ţi bagă pe gât nici şniţele nici pizza.
  • Iar apropo din nou de mâncare: ziceam de croaţi că nu ştiu ce-or fi făcând cu toate măslinele. Ei bine, nu cred că în Slovenia creşte măcar vreo măslină, dar pe mesele restaurantelor am găsit ulei cel puţin decent. Contrastul cu vecinii sare în ochi.
  • Altă comparaţie cu Croaţia: în Croaţia am văzut sate care în mod evident s-au convertit recent la a trăi exclusiv din turism: apartamente de închiriat peste tot, mașini cu numere străine la fiecare poartă, case în construcție care clar vor avea tot destinație turistică. Ceea ce duce la bănuiala inevitabilă că acolo nu trăiește de fapt nimeni, și că iarna satele alea sunt pustii – bănuială confirmată apoi când te uiți în curțile caselor, nu par să aibă animale sau chestii necesare unei gospodării adevărate. Complet invers în munții sloveni: ai senzația că chiar stai la oamenii ăia în case, că ți-au făcut loc și te primesc cu drag în viața lor – de-aia nici nu par prea preocupați de procedurile de cazare/ decazare/ prezentare pașapoarte/ taxa de turist/ etcetc. Ei au de fapt treburile lor prin gospodărie, tu ”lasă cheia în ușă când pleci”.

IMG_20160815_111432077

Cred că o să mă opresc aici cu osanalele, că s-a prins ideea. De dragul completitudinii mai trebuie să menționez Ljubljana care bineînțeles că mi-a plăcut, am zis mai sus că e oraș habsburgic și cu asta cred că am cuprins esența – avertizarea însă e că e un oraș micuț, 120.000 de locuitori, deci fără material de studiu pentru mai mult de-un weekend. Se cunoaște însă că locuitorii au o bună calitate a vieții, fiind la fel de relaxați precum restul popoarelor de la Mediterana, însă parcă mai hărnicuți și mai atenți la detalii. Era închis la muzeul național de istorie atunci când aș fi avut timp să-l vizitez, așa că presupun că va trebui să revin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s