Proiect: EU (I)

Writer’s block, știm deja, e atunci când scriitorul stă cu foaia albă în față și nu se poate porni să scrie nimic. Știm deja și că blocajul nu se datorează unui creier gol și lipsei de gânduri – ci faptului că pe țeavă se află un anume gând pe care dintr-un motiv oarecare scriitorul nu vrea să-l pună pe hârtie, dar până nu iese ăla nu au loc să iasă nici altele.

Așa și la mine: când m-am pornit să pun pe hârtie (mă rog: pe blog) proiectul ăsta cu beneficiile concrete ale EU aveam deja o idee în cap despre care vroiam să scriu, doar că mi se părea așa de nespectaculoasă încât mi-am zis că nu-i cazul să-i dau atenție. De-aia am și scris prologul, că am crezut că în felul ăsta canalizez inspirația prin părți ocolitoare.
Degeaba.
Ideea nespectaculoasă a rămas înfiptă la locul ei așa că n-am încotro și mă văd silită să o abordez. Scuzele fiind deja cerute în avans, nu mă voi ocupa nici de chestiuni ideologice, nici de pacea mondială, nici de eradicarea sărăciei sau de alte posibile teme înalte.

O să mă refer la… încărcătoarele de mobil.

Observația a venit oarecum firesc când eram la un hotel în Viena fără încărcător, și am făcut rost de unul de la un om random din holul recepției – deși și recepționera auzise doleanța mea și a scos cutia cu încărcătoare pe care le-au uitat clienții în decursul timpului prin camere.

O chestie banală, pe care pe moment am luat-o ca bineînțeleasă – abia după câteva momente am realizat că lucrurile nu stau așa decât de foarte puțină vreme, că de fapt încărcătoarele au fost, istoric, diferite în funcție de trib și familie. „Foarte puțină vreme” însemnând, la o primă scanare a internetului, că abia din 2014 s-a pus problema serios, și că de fapt legiferat va fi abia din 2017. Wikipedia are un articol nițel cam vechi pe tema asta dar bun, iar Euractiv completează.

Și gata.

O chestie făcută în cel mai pur stil EU:

  1. a venit careva cu ideea,
  2. s-a făcut un studiu de fezabilitate,
  3. s-au așezat la masă reprezentanții industriei să vadă cum le vine studiul de fezabilitate,
  4. s-au sfătuit, au mai negociat, și
  5. au bătut cu ciocanul în masă: dap! așa facem!

Treaba asta a început prin 2009 și în 2017, cum am zis, intră în ultima fază – aceea de înscriere în textele de legi. Nu știu dacă s-o putea mai rapid de-atât – de fapt s-o putea și de pe-o zi pe alta dacă am fi în dictatură, dar nu suntem, de-aia stăm după fiecare părerist care are ceva de zis în domeniu.

Până una-alta România, ca parte a UE, beneficiază de detaliul ăsta (în fond banal): să ai în piață numai telefoane cu un singur încărcător, să găsești sursă de încărcare la fiecare aeroport, hotel sau clădire de birouri mai răsărită – ca să nu mai vorbim că, atunci când se fac bagajele pentru vacanță, nu mai e o tragedie dacă am uitat încărcătorul acasă. Creșterea calității vieții cu 0.01% – dar tot e ceva.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s