Cum perpetuez senină o problemă sistemică

Am, ca toată lumea, un șef. Șeful meu, la fel ca toți șefii, are în unele domenii profesionale niște lipsuri majore. În cazul șefului meu domeniul cu cele mai… lipsă lipsuri este domeniul tehnic. „Tehnic” în sens de MS Office, că nu ne confruntăm cu alt fel de provocări pe-aicea.
Am raționalizat din scurt problema spunându-mi că na: până una-alta jobul lui presupune alte chestii, iar dacă îl poate face strălucit și fără cunoștințe solide de calculator – cine-s eu să comenez?

Dar pe fondul ăsta am fost confruntată cu o situație pe care încă nu știu cum s-o rezolv.

Mi s-a dat spre lucru un document parvenit în format PDF. Documentul a venit cu comentariul compătimitor „da, scuze că e PDF, va trebui să faci muncă de dactilografie cu el că nu se poate copia text din el direct, îți las mai mult timp la dispoziție”.
Ăăă… la prima inspecție PDF-ul nu s-a arătat nici securizat nici handicapat, așa că am putut lua din el cu copy-paste tot ce mi-a trebuit și mi-am încheiat treaba în cel mai scurt timp – rămânându-mi restul după-amiezei să reflectez asupra situației (asta în vreme ce șeful credea că eu încă mă mai lupt cu PDF-ul).

Deci așa ne prezentăm: poate că odată cândva cineva din birou a avut de-a face cu un PDF din care nu se putea copia nimic (naiba știe, poate era un scan prăpădit sau ceva securizat) – sau poate doar n-a văzut butonul de prelucrare a textului – cert e că PDF-ului așa i-a rămas renumele.

Partea perversă abia acu urmează: prin birou pe-aici s-au mai perindat destui oameni tineri în ultimii ani (asta dacă vârsta face diferența în cunoștințele de calculator). E imposibil ca eu să fiu prima care se confruntă cu remarca ”nu se poate copia din PDF”. Dar dacă mitul a ajuns până la mine trecând pe la alți cunoscători, înseamnă că cei dinaintea mea au perpetuat conștient mitul. Le-o fi convenit și lor să se dea pe net în vreme ce șeful credea că ei dactilografiază, eu ce știu?

Și-atunci eu sunt pusă să aleg: ori tac, și în felul ăsta sunt complice și perpetuez mitul – ori atrag atenția, dar cu ocazia asta îmi atrag antipatii printre colegii actuali. Întrebarea nu e atât practică („dragii mei cititori, sfătuiți-mă ce să fac”) cât mai ales de principiu: o soluție morală vizavi de o soluție utilitară, care o fi calea de urmat?

Până acuma, recunosc, am tăcut: aveam o grămadă de treabă pentru o chestie extracuriculară și mi-a prins bine orice moment de respiro la birou. Acuma însă am încheiat treburile extracuriculare și să spun drept că nu e stilul meu să „dactilografiez” rahaturi – așa că mi-a revenit în atenție problema.

Anunțuri

2 gânduri despre „Cum perpetuez senină o problemă sistemică

    1. Adevăru-i că o rezervă de timp este foarte tentantă. Nu de alta dar reversul medaliei este că, același șef, neștiind ce presupune munca mea, îmi cere uneori senin niște avioane să i le fac de pe-o zi pe alta – nedându-și dea seama că-mi cere o muncă de trei zile.
      Poate-i facilitez un curs de MS Office și se prinde singur….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s