Emigranţi români

E arhicunoscută vorba aia că românul, odată ieşit în străinătate, dacă întâlneşte alţi români se uită la ei de sus, ca şi cum numai el ar fi cel care a înţeles mersul lucrurilor în ţara nouă – ceilalţi fiind nişte netoţi care mai degrabă îi provoacă jenă. Şi nu e departe de adevăr vorba – dar nici de substanţă.

Ei, cu riscul de a pica în tabăra indezirabilă, o să mă exprim şi eu despre ce mă deranjează la unii conaţionali din Diaspora.

Ştiţi domniile voastre românii verzi, ăia care sunt convinşi că românii sunt Poporul Ales iar România e Grădina Maicii Domnului? Ei bine, contrapunctul la românismul verde există, este mai puţin vizibil, în schimb mai numeros, şi în orice caz mai vătămător.
Să mă explic. (Urmează exemple fictivizate, adică puternic inspirate din situaţii la care am asistat).

Să zicem că într-un grup de etnii mixte vine vorba de… nush, zic la plesneală: varză murată. Se schimbă impresii despre cum e varza murată la diferite popoare, de la diverşi europeni şi până la sud-coreeni. Chiar şi în discuţia asta lejeră, dar foarte concretă, românul la care mă refer va găsi cum să aducă vorba despre ce pericole se ascund în bucătăriile restaurantelor româneşti, pline de salmonela şi ingrediente expirate. Ba chiar, dacă e într-o dispoziţie de povestitor, va plusa şi cu exemplul recent al bebeluşilor intoxicaţi pe baze alimentare. Restul participanţilor la discuţie tac încurcaţi (cum să răspunzi la bolovanul ăsta, mai ales când e o ţară despre care tu n-ai nici cea mai vagă idee?), cineva schimbă vorba – de obicei Foarfeca, scoţând fum pe urechi.

Sau e o excursie în grup mixt, cu… să zicem trenul sau autocarul. Românul enervant va remarca, la un moment dat destul de curând, că uite ce străzi/ căi ferate sunt în UE, şi în România nici nu-i asfalt. Dacă se află prin preajmă, Foarfeca cel mai probabil va contracara cu un argument mai apropiat de realitate „ei, hai totuşi să nu exagerăm, uite de exemplu…” – şi va regreta intervenţia în secunda imediat următoare. Publicul, oamenii care nu ştiu nimic despre România (sau orice ţară) vor crede mereu în primul rând relatările senzaţionaliste – în vreme ce argumentul care se vrea raţional nu sună decât a cenzură. Cam cum le este interzis nord-coreenilor să-şi defăimeze ţara, cam pe-acolo pică Foarfeca în momentul în care se repede, inabil, să scoată lucrurile din senzaţionalism.

Sau, în fine, o masă mai mare la restaurant, se vorbeşte despre ceva probleme recente din ţara de origine a unuia dintre comeseni. Toată lumea îşi îndreaptă interesul către ce povesteşte omul, se pun întrebări, situaţia pare într-adevăr neobişnuită şi dramatică. La care românul găseşte ce consolare să trântească: „ei lasă, că se poate şi mai rău, în România au murit acu recent 40 de oameni ca nişte animale într-o hală, fără ca nimeni să-i ajute”. Dumicaţii se opresc în gât, pupilele se dilată, lumea nu ştie contextul cu Colectiv – iar fără un context, propoziţia sună a tiranie mafiotă… sau în orice caz: România e un sat fără câini, în care se întâmplă nişte grozăvii inimaginabile. După suprimarea primului impuls (acela de a corecta numărul de victime) Foarfeca e în impas: care e cea mai eficientă propoziţie scurtă care să a) redea apetitul oamenilor, şi b) să clarifice situaţia? Că de problema povestitorului dinainte nu-şi mai aduce nimeni aminte, consolarea românului a căzut ca un ciomag pe masă.

Aş mai avea exemple, dar cred că am transmis ideea. Şi da, mă enervează extrem de tare genul ăsta de abordare.

În primul rând pentru că spunând nişte adevăruri, se transmit nişte neadevăruri.
Da, există în România restaurante insalubre, sate fără asfalt, tragedii în viaţa de noapte. Dar dacă astea sunt relatate ca şi cum ar fi descrierea României în general, atunci aşa va fi percepută România: că na, aşa funcţionează comunicarea. Un sat fără câini (mă rog, vorba vine: plin de câini din auzite), un loc din care scapă cine poate, o ţară săracă-lipită – un jeg şi un glod, ce să mai?
Şi ce treabă am eu? Păi în afară de faptul că nu pot confirma un neadevăr, şi în afară de faptul că mă simt neputincioasă în a repara, cumva, boacăna (orice contraargument trece drept cenzură de tip nord-coreean) – până una-alta şi eu vin din România, şi chiar nu mă interesează să stârnesc nici milă nici dezgust. MAI ALES când nu e cazul, şi mai ales atunci când ştiu foarte bine din văzute cum arată viaţa în alte ţări – dar cumva de alţii nu se lipeşte eticheta de „sărmani”, în vreme ce la mine, după toate prejudecăţile care circulă şi-aşa acuma prin Europa, mai am de luptat şi cu genul ăsta de conaţionali fără minte.

Fără minte, şi ahtiaţi după atenţie. Pentru că ce altceva e genul ăsta de rezumare distorsionată a faptelor, decât senzaţionalism ieftin? De dragul atenţiei momentane, de dragul gustului unilateral pentru misery-porn a genului ăsta de oameni – la celălalt capăt al băţului rezultă alţi oameni care n-au nici un motiv să cadă pe gânduri să-şi corecteze eventual prejudecăţile despre români, nici un imbold să organizeze o Europă mai unită, nici cea mai mică tresărire de curiozitate să meargă în concediu  să viziteze. Pentru că iaca: doar românii înşişi confirmă grozăviile!

Şi-ar mai fi motive, dar mi s-a luat de scris.
Dacă cineva mă suspectează de a) românism verde cu daci, de văd România ca excepţională, sau b) că vreau să trec sub tăcere nişte adevăruri incomode… apăi sănătate şi-un praz verde.

Pe sfârşit însă l-oi parafraza pe Djuvara (din scurta istorie a neamului românesc): noi ca naţie, cu istoria noastră cu tot, nu suntem nici mai prejos nici mai presus de alte naţii. Habar n-am de ce nu e asta o convingere mai larg răspândită.

PS: 100 de puncte pentru cine ghiceşte de la ce televiziune (românească) se informează genul ăsta de expaţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s