Scânteia:
Acu o vreme ascultam o amică din Berlin cum zicea că „da, a ajutat şi ea refugiaţii din adăpostul de la ea din cartier, le-a dus nişte haine”. SPER că fata a fost modestă şi nu a vrut, din delicateţe, să menţioneze şi alte tipuri de ajutor pe care le-a prestat. Nu de alta, dar să scapi tu de hainele vechi din dulap şi apoi să te consideri dintre cei care „au ajutat refugiaţii” mi se pare culmea prostului gust, undeva vecin cu „să mâncaţi cozonac!”.

Combustibilul:
Am aflat de existenţa unei organizaţii prin Belgia care şi-a propus să meargă prin centrele de refugiaţi să… să le proiecteze oamenilor ălora un film. O idee simplă, ieftină, fără mari pretenţii – care mie însă mi s-a părut atât de umană şi de potrivită (mai ales prin comparaţie cu „le-am donat haine”) încât am căutat fără să stau pe gânduri o modalitate să pun umărul.

Faptele:
Umărul… nu prea e mare lucru de pus, că de căratul unui proiector şi-a unor DVD-uri se poate ocupa şi o singură persoană la o adică. Rolul celorlalte persoane de pe lângă cel cu telecomanda fiind, după cum se va vedea, un altul. Un detaliu esenţial: băieţii din grup fiind la rândul lor sirieni, tot refugiaţi, dar cu o viaţă deja începută în Belgia.
Ne-am pornit aşadar o mână de 8 inşi la un 45 de minute cu autobuzul în afara Anvers-ului. Tabăra e organizată undeva în afara unui sat, într-o fostă cazarmă îmbogăţită cu nişte containere. În faţa intrării un ţarc cu vreo… să zicem 100 de biciclete parcate ordonat – nişte donaţii probabil, dar foarte folositoare pentru mobilitatea celor din tabără. Pentru că da, au dreptul umble pe unde vor în timpul zilei, atâta doar că seara trebuie să se întoarcă la sediu. La ghişeul de intrare, unde ne-am identificat, am remarcat un afiş în 4 limbi „Banii pt muncă: miercurea 10:00 – 11:00; Banii de buzunar: vinerea 10:00 – 11:00”. Cei mai mulţi înţeleg că îşi cheltuie banii pe mers în oraş, unii au prieteni sau familie prin Belgia şi merg în vizită, eventual la o moschee… astea.
Şi-am intrat pe teritoriul taberei. Am mers direct la hangarul în incinta căruia funcţionează cantina şi ceva spaţii de timp liber. Unii ne-am ocupat cu instalarea proiectorului, aranjarea scaunelor – alţii s-au dus să dea de ştire la populaţie că se dă film îndată.
*
Ar avea sens să descriu fiecare detaliu din desfăşurarea acţiunii, însă aici nu suntem la o bere în cârciumă şi nimeni nu citeşte texte kilometrice. Aşa că pe scurt: am privit la început nişte „Spongebob” pentru copii, apoi „Fast and Furious” pentru adulţi – timp în care pe copii i-am scos din sală şi i-am distrat în alte moduri.

Impresiile, mâine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s