Îmi pare rău dacă nu am mai zis pe-aicea separat de Bill Maher, dar sper să se preia ideea din zbor: tipul e interesant, prezintă o combinaţie rară de opinii puternice şi delicateţe umană, iar asta îl face deosebit în peisajul comentatorilor-umorişti ai Americii.

Într-unul din comentariile sale despre alegerile din Partidul Democrat american face el o remarcă îndreptată spre un segment al electoratului democrat – dar prin asta cred că explică, din greşeală, cum ar trebui să înţelegem cu toţii politica în democraţie, indiferent unde ne aflăm.

Mai întâi contextul: există o sub-nişă a electoratului democrat care a declarat apăsat că, dacă nu va fi Bernie Sanders cel nominalizat pentru candidatura cea mare, atunci ei nici nu se vor prezenta la votul din noiembrie. Observaţia oricărui sociolog familiarizat cu alegerile din SUA ar fi că o prezenţă redusă la urne a favorizat întotdeauna candidatul republican – iar în contextul din 2016 refuzul unor democraţi de a se prezenta la urne ar avantaja spectrul îngrozitor al preşedinţiei lui Trump. Şi aici vine critica lui Maher: bre!, hai să nu uităm pentru ce suntem aici! Genul ăsta de purism e ca o babă obsedată să lustruiască la perfecţie un colţ care şi-aşa e deja curat, în vreme ce în restul casei zac mormane de mizerie. Ignorarea colegilor de partid pe motiv de „puritate insuficientă” înseamnă pierderea viziunii de ansamblu – şi nu face decât să dezbine partidul, avantajând adversarul.
Argumentul complet: de la minutul 1:10.

Iar asta e politica în orice democraţie: nicăieri nu există nici măcar 2 oameni care să aibă opinii identic-identice despre un subiect dat. Nici cu partenerul de viaţă nu avem 100% aceleaşi viziuni, nici cu fraţii, nici cu prietenii din grădiniţă – nu mai vorbim de părinţi. Chiar dacă vorbim despre ceva banal precum cafeaua de dimineaţă, undeva, pe la un amănunt legat de cantitatea de lapte sau temperatura de servire, de viteza de consum sau de momentul servirii – undeva tot va exista o diferenţă de opinie. Ceea ce contează cu adevărat este miezul problemei, faptul că doi oameni pot să se bucure împreună de o chestie – restul amănuntelor… ar fi absout ridicol dacă ar provoca certuri.

Aşa şi în politică: alegem politicianul care reprezintă, aproximativ cât de cât, vederile noastre; ne orientăm către partidul în a cărui ideologie regăsim vreo, să zicem, 60% din ideile noastre. Singurii politicieni cu care toată lumea e de acord sunt ăia care vorbesc generalităţi de lemn: trebuie să investim în educaţia copiilor, trebuie să scădem criminalitatea, trebuie să menţinem curăţenia. Normal că toată lumea e de acord cu ideile astea generale – dar, cu cât se intră mai mult în concret şi în detalii, cu atât apar mai multe oportunităţi de dezacord: menţinerea curăţeniei prin amenzi sau prin prezenţa continuă a gunoierilor?; prezenţa Poliţiei pentru amenzi, respectiv a gunoierilor pentru curăţenie – şi noaptea? Plătiţi cu atât cât cer – sau eventual gratis, gunoieri ca deţinuţi care fac muncă în folosul comunităţii? E? Loc de păreri cât cuprinde.

Mai departe: o lege, un acord, un armistiţiu, un tratat – nu trebuie aruncat la gunoi dacă nu corespunde 100% vederilor noastre. Nu de alta, dar sigur-sigur nu corespunde 100% vederilor nimănui – iar asta e şi ideea: toate actele politice sunt rodul unui compromis. Armistiţiul momentan din Siria? Un rahat, evident, şi nici măcar nu e menţinut de toată lumea – dar măcar e un armistiţiu, la naiba!, are urmări mai bune decât nici un armistiţiu, şi numa bine serveşte ca bază de pornire pentru chestii mai solide.

Uniunea Europeană? Proiect greoi şi, dacă despicăm firul în 14, irealizabil – da. Dar hai să nu fim purişti pedanţi: până una-alta ceea ce avem reprezintă cam cea mai mare parte a aspiraţiilor umane – un spaţiu în care pacea şi prosperitatea dau timpul şi contextul necesar pentru ca oamenii să se ocupe cu cercetare şi artă, aducând progres tehnologic, cultural – şi, până la urmă, civilizaţional. Să nu fim babe senile, nemulţumite de vreun colţ insuficient lustruit al vreunei politici comunitare, că vezi-doamne nu ne convine 100% exact legislaţia fiscală, sau aia de mediu, sau aia de piaţă unică, sau…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s