Mi s-a umplut paharul de curând și am dat cu basca de pământ: fir-ar ea al naibii de treabă!, ia să văd și eu care-i mare chestie cu vestitele macarons, că oriîncotro te întorci cineva se va simți dator să-ți atragă atenția că-s extraordinar de dificil de făcut. Mi-a ajuns atâta fiță, ia hai să văd și eu ce e în spatele mitului.

Nici acuma nu sunt încă vreo mare fană a macarons – deși recunosc: consistența este, practic, nemaiîntâlnită și chiar remarcabilă. Însă faptul că toate macarons pe care le-am văzut până acuma în viața mea au arătat exact identic, inclusiv în nuanțele artificiale de fuchsia și turcoaz, m-a făcut să cred că toată Europa Occidentală are un singur furnizor industrial. O fabrică gri și anti-romantică pe undeva prin Slovacia, Irlanda sau aiurea, unde niște muncitori neimpresionați manevrează banda rulantă cu bulinuțe colorate, și unde tabelele cu indicatori și zbierătele șefului de tură n-au nici o legătură cu ”rafinamentul confiseriei franțuzești”. Serios acuma: dacă macarons din vitrina unei macaronerii din centrul Parisului arată fix identic cu macarons din lada frigorifică de la Lidl… e legitim să suspectez ceva.

Pentru că – și aici am un argument de fier: dacă ceva e făcut artizanal, mai ales cum e cazul prăjiturilor, n-o să arate niciodată identic, și de fapt nici 100% perfect. Dă-o-ncolo de treabă, măcar o diferență în nuanța de roz tot ar trebui să se vadă!

Dar am văzut undeva o crăpătură și-o speranță: mi s-a spus despre o tipă pe care o cunosc că cică face niște macarons foarte bune. Evrika! Deci, se poate! Deci fursecurile astea nu sunt numai tărâmul industriei cu dozaj precis de pigment fuchsia, ci există (încă) oameni care le fac acasă pentru cafeaua proprie. Ceea ce înseamnă, mai departe, că dacă m-apuc și citesc, încerc, întreb, învăț și reîncerc suficient de mult… până la urmă cândva o să știu și eu să fac niște macarons menționabile – chiar dacă sunt așa de dificile precum se spune. Ba chiar, considerându-mă cu ceva skills în buzunar atunci când vine vorba de copturi, chiar îmi permit să cred că o să învîț destul de repede.

Și așa am început.

(Va urma)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s