Într-un weekend în care preocupările sunt, în ordinea timpului alocat: House of Cards, Hous of Cards, somn şi House of Cards… mai slăbuţ cu lecturile, noroc că am strâns câte ceva pe parcursul săptămânilor trecute:

  • A murit un om. Sigur, toată lumea-l ştie după „Numele trandafirului” (dacă nu citit, atunci măcar vizionat cu Sean Connery în rol principal) – dar pentru mine va rămâne un tip care a scris simplu şi la obiect, şi i-a învăţat şi pe alţii la fel. O mostră scurtă despre o încurcătură banală a vieţii: „How to Travel with a Salmon„.
  • DA! O idee pe cât de simplă pe atât de puternică: cercetătorii să facă live blogging pe activitatea lor! Articolul din Vox abia zgârie suprafaţa problemei cu câteva argumente, dar studiul de caz este foarte ilustrativ pentru că vine din zona cercetării medicale, unde sunt munţi de muncă invizibilă care se pierde fără ca „boborul” să conştientizeze ce fac mai exact cercetătorii. Plus, poate o să povestesc cu altă ocazie cam în ce hal se reinventează roata în mediul academic din cauză că nimeni nu vrea să dezvăluie naibii cu ce se ocupă – că am trăit pe pielea mea să trebuiască să modific în ultimul moment o contribuţie la conferinţă odată ce proaspăta ediţie a unui Journal a publicat o treabă similară cu ce aveam eu. Deci? Din toate punctele de vedere, de aplaudat cu ambele mâini: să bloguiască, să citească şi să comenteze toată lumea, că de-aia avem internet. Iar vestitele Journals… las’ că n-or crăpa dacă le mai scade profitul.
  • O idee provocatoare: în zilele noastre avem de-a face cu un cult fără precedent al memoriei şi a rememorării trecutului. Cică (şi tind să cred că aşa o fi) niciodată în trecut nu s-a mai acordat atâta atenţie istoriei. Provocarea venind acum în întrebarea: oare nu cumva face asta mai mult rău decât bine? M-am mai întâlnit cu provocarea asta în documentarele indoneziene ale lui Oppenheimer (unu, doi), unde victimele însele mai degrabă l-ar certa pe ăla care scormoneşte trecutul – asta în vreme ce România se compară cu Polonia la capitolul „lustraţie” şi abia ce l-a condamnat pe Vişinescu. O clasică problemă de abordare morală vs. abordare utilitară – dar merită citit articolul pentru că e thought provoking şi bine scris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s