Să spun drept, îmi place rubrica asta din ce în ce mai mult: întâi citesc articolul propriu de anul trecut, să văd ce anume era relevant la momentul ăla, şi, prin comparaţie, îmi dau seama ce-a fost doar zgomot. Anul ăsta constat cu plăcere că nu se repetă chiar 100% aceleaşi categorii, adică nu mai avem reţeta: una bucată film despre sclavie, una bucată film mai indie, una bucată film patriotic, etc. Cu neplăcere în schimb constat că selecţia per ansamblu e… mh, slăbuţă.

Dar să nu mai batem câmpii, şi să purcedem (purcedem cu categoria „cel mai bun film”; cu categoriile „documentar” şi „film străin” o să mă ocup când le-oi termina de văzut).

The Martian. Nu există punctuaţie cu care să pot prevedea cuvântul „Serios” în aşa fel încât să-mi exprim surpriza/ exasperarea pentru faptul că filmul ăsta e nominalizat la Oscar. Să nu fiu înţeleasă greşit: pentru un film cinstit de categoria 1 „The Martian” este minunat – dar cu nominalizarea asta pur şi simplu se urcă porcu-n copac. Calitatea producţiei (adică jobul producătorului filmului, ăla care apare în generic ca „Producer”) e impecabilă, efectele speciale la fel – în schimb regia şi scenariul, şi în general calitatea artistică a filmului… hai să revenim înapoi pe Pământ, nu vreţi? În baza acestei realităţi, dar şi pentru faptul că sunt în cursă şi filme mult mai bune – ei bine, din partea mea previziunea este de 0% şanse să capete premiul.

The Revenant. Că Iñárritu is on fire şi scoate câte un premiant în fiecare an. Îmi pare sincer rău că am citit prea mult despre film înainte să-l fi văzut, asta mi-a stricat mare parte din trip-ul pentru care mă pregătisem. Dar un lucru e cert: cei care au ridicat în slăvi filmul s-au lăsat seduşi prea uşor – în vreme ce ăi care l-au criticat, în principal pe motiv de violenţă, sunt nişte mironosiţe care nu înţeleg că unele realităţi nu pot fi sanitarizate. Prestaţia lui DiCaprio este cu totul altă poveste, despre el poate altă dată. Deci? Un film mult peste medie, orchestrat ca lumea, iar prin comparaţie cu concurenţii… 80% şanse de câştig.

Room. Să fi urmărit soarta celor doi protagonişti numai până la eliberarea din şopron ar fi fost excelent material de telenovelă, cu sfârşitul primului sezon alcătuit dramatic cu cei doi păşind spre lumină – iar apoi, fireşte, viaţa de după pentru sezonul doi. Ei, Room curprinde vreo trei-patru sezoane din telenovela asta, ritmul e coerent, personajele bine conturate, şi reuşeşte nu numai să spună o poveste informativă, dar şi să transmită un mesaj despre educaţie şi susţinere reciprocă în familie. Decenţel. Şanse solide de vreo 60%.

Bridge of Spies. Am rămas e gânduri după filmul ăsta: se vede treaba că Spielberg ăsta e regizorul de casă al Washington-ului, atâta numai că nu e oficial pe cartea de muncă. Sigur, Hollywood-ul în general e atent la contextul geopolitic şi la nevoile de propagandă ale Casei Albe, dar parcă nu-i nimeni mai înzestrat ca Spielberg în naraţiunea unor poveşti necesare. Un fel de Sergiu Nicolaescu la scară de SUA. Mă rog, revenind însă la film: filmul nu-i rău, n-ai mare lucru să-i reproşezi – atâta doar că e exasperant de didactic. Bun, am înţeles, lumea e din nou împărţită între SUA şi Rusia, iar americanii au fost dintotdeauna băieţii bun. Got it. 50% cu indulgenţă, ok?

Spotlight. Hm. Am avut mereu senzaţia că am privit un documentar – asta din cauză că actorii au jucat foarte credibil, iar mâna regizorului nici nu s-a simţit. Şi chiar a fost ca un documentar pentru că impresia principală de pe urma filmului au fost informaţiile şi noutăţile aflate, nu senzaţiile tari sau plăcerile estetice sau alte aprecieri. Stilul realist, n-ai ce-i face. Pur şi simplu mă aflu într-un impas: dacă ar câştiga Oscarul, ar fi absolut pe merit – dar ar fi ca elevul tăcut care câştigă concursul fără ca cineva să fi băgat de seamă prezenţa lui. Concurentul care-şi vede de treabă fără fanfară (spre deosebire de Revenant) un 80% solid.

The Big Short. Nominalizarea ăstuia mi-a adus aminte de nominalizarea lui „American Hustle” de acu doi ani: similare şi filmele, similare şi nedumeririle mele când le-am văzut nominalizate. E frumos că în „The Big Short” au reuşit, atât cât e omeneşte posibil, să aducă tema pieţelor financiare aproape de publicul larg, iar dată fiind tema nepalpitantă, e remarcabil cât de alert, aerisit şi închegat a ieşit filmul. Bravo! Ce să zic? Dau un 50% aşa, din prudenţă, că tot am zis că nu am înţeles de ce a fost nominalizat… cine ştie ce altceva n-oi fi văzând?

Brooklyn. O telenovelă cinstită şi bine făcută, care evită elegant banalul prin concentrarea atenţiei nu pe trăirile de amor, ci pe drama emigrantului prins între două patrii care nu e nicăieri acasă. Nu mi-e foarte clar de ce nu putea fi prinsă povestea în zilele noastre, cred că ar fi fost şi mai reprezentativ mesajul – dar până una-alta Brooklyn e un film înaintea căruia ştiam doar că ar trebui să fie banal, dar am avut o surpriză plăcută văzând că nu e deloc aşa. However, să nu exagerăm: de Oscar nu e, nu cred că era cazul să fie nominalizat la categoria „cel mai bun film” – şi având primprejur contracandidaţi de alt calibru cred că are maxim 20% şanse de câştig.

Mad Max: Fury Road. Hhaha! :)) După atâtea scorţoşenii chiar că nu m-aş fi aşteptat în veci să apară la cina de gală şi vărul punker beţiv. Ce să zic?, filmul în sine – ca regie, scenariu, efecte speciale, nerv narativ, orice – e cu două clase până şi peste Star Wars (ca dovadă că Star Wars nu este nominaizat la categoria asta), şi îşi merită pe deplin nominalizarea mai ales pentru mâna expertă cu care filmul curge fără urmă de efort. Însă punkerii beţivi nu prea se aleg cu premiul întâi, aici vorbim totuşi de Oscaruri – deci de la mine un 10% (iar asta numai ca să-l diferenţiez de Martian).

*

Şi, pentru că tot am zis că au ieşit şi filme mult mai bune decât unul sau altul dintre nominalizaţi, hai să-mi susţin afirmaţia: Beasts of No Nation, dacă ar fi fost nominalizat, i-aş fi dat un 80% fără să stau pe gânduri. Şi mă miră absenţa lui The Danish Girl din peisaj, părea fix genul de film în graţiile Hollywoodului (tema, actorii) – şi mai e şi peste alde Bridge of Spies.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s