Postarea de față se dorește o introducere într-o argumentație mai lungă în care mâine vor veni, în cadrul lecturii de weekend, temele de citit pentru acasă – după care, săptămâna viitoare, concluziile.

*

Am întâlnit în România – la școală, între prieteni, în familie – un anumit tipar de comportament în caz de dezacord pe argumente. Să zicem că cineva ar arunca în treacăt declarația că Bernie Sanders e un idiot (zic și eu așa acuma, că tot e de actualitate subiectul), iar eu nu mi-aș ține gura și aș veni cu contraargumente în acest sens. Ei bine, există o posibilitate foarte mare ca omul cu declarația să bată imediat în retragere și să-mi dea dreptate, dar nu pentu că așa ar crede ci pentru că i se pare că a intrat într-un conflict, și vrea musai să-l încheie cât mai rapid.
Pentru că da, pentru mulți confruntarea de argumente este luată drept ceartă, unora pur și simplu nu le dă prin cap că dezbaterea poate fi un hobby.

Iar lipsa de apetit pentru dezbatere merge mână-n mână cu părerile simple și puternice. Mai ales în politică. Singura dierență e între ăia care bat în retragere la auzul unui contraargument și ăia care își țin cu înverșunare predica.

Ponta e un măgar. Iohannis e un ficus. Cioloș e incapabil.
Merkel e pe ducă. Obama e slab. Putin e un patriot.
UE e inutilă.

Nuanțe de mijloc nu există, opinia este invariabil extremă: anul trecut pe vremea asta Iohannis era un panzer, acuma e un ficus; acum trei luni, Cioloș era un tehnocrat, acuma înțeleg că e un incapabil. Momentan DNA-ul ce mai e Mesia pin România (și atenție!, nu o simplă instituție care-și face treaba), iar la prima greșeală sau la prima stângăcie nu va cădea de la 10-cu-felicitări la, să zicem, 7. Nu, va cădea direct la 0: ”să-l desființeze odată, că uite cum toacă degeaba banii țărișoarei!”

Iar ajuns în punctul ăsta nu se mai poate vorbi de nici o dezbatere, că locul dezbaterii e ocupat de împărțirea în tabere. Dacă unchiul tău xenofob ține o predică despre cum refugiații sunt un pericol pentru țărișoară și că uite la ce pericole ne expunem dacă-i primim (cu aluzie către problemele din Franța și Germania) – degeaba vii tu să sugerezi măcar un ”stai puțin!”, că te alegi cu ”Ahaa!, deci tu ești de-a lu Merkel!”.
Doamne, cât e de simplă lumea pentru unii!
Nici nu mai contează ce ai avea de adăugat după ”Stai puțin!”, nu contează cât de rațional și echilibrat te străduiești să fii, nu contează că ai argumente în desagă: nu ai cui să le spui, nu ai cu cine să le verifici, nu ai cu cine să faci o dezbatere.

Îți iei eticheta ”aha!, deci ești din cealaltă tabără!” – și, dacă ai noroc de un interlocutor încuiat de-a binelea, nici n-o să se mai deschidă vreodată subiectul în prezența ta: pentru că ”te superi”, pentru că ”sari cât colo”, pentru că ”nu ești de acord”.

*

Paranteză: efectul e cu atât mai complex în momentul când interlocutorul se informează din surse tâmpite. De exemplu zilele trecute am găsit pe interneți o relatare: ”Din martie 2016, UE interzice botezul copiilor!”.
Ia nu mă-nnebuni!, dau click să citesc pe larg de când se amestecă UE în treburi religioase. Napocanews zice așa:

Sursa este The Bulgarian Times, care la rândul său citează un articol apărut pe gasove.com, între timp dispărut, în care era citat site-ul italian ilgiomale.it (ilgiornale, n.m.). Potrivit altor site-uri italiene, ştirea este falsă. Oricum știrea se încadrează în politica U.E. împotriva Europei creștine, pentru a face jocul intereselor celor care susțin venirea imigranților musulmani pe continent.

Las cititorilor Foarfecii o secundă de răgaz cât să digere puntea dintre ”știrea este falsă” și ”politica UE împotriva Europei creștine” – și revin la ce mă pornisem să zic. Dacă interlocutorul tău se informează din surse de-astea atunci în calea dezbaterii civilizate stă nu numai încrâncenarea unei opinii fixe, dar și necesitatea de a-i demonstra omului că a citit pe unde nu trebuia. Iar în dinamica unei discuții – fie la masa din familie, fie la o bere cu amicii – nu prea există posibilități de succes. Dacă doar îi spui omului ”bă vezi că ai citit prostii” nu ești decât un arogant care jignește fără argumente (ceea ce, tehnic, e adevărat) – deci oricum ai da-o, tot prost iese.

Concluzia de pe ziua de astăzi este că lipsesc cu desăvârșire respectul, interesul și deschiderea față de schimbul de argumente. Interlocutorul, în momentul în care face o declarație, nu acceptă decât o singură reacție: aprobarea afirmativă – în vreme ce setarea default în discuții politice ar trebui să fie ”închizi gura/ deschizi urechile”.

*

Bonus pentru cei care au citit până aici: am mai găsit o știre picantă pe un blog dintr-ăsta turmentat, CEDO obligă România să renunțe la Dragobete! Vai ș-amar!
Later edit: am reintrat pe site-ul cu Dragobete ca să mă mai distrez oleacă – şi ce-mi văd ochii? Mai-mai să cad de pe scaun: autorul şi-a tras pe seamă faptul că a muşcat la o gogomănie, şi A CORECTAT ŞTIREA! Ptu!, nu m-aş fi aşteptat în veci, recunosc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s