Pentru nițică perspectivă

Lunea e în mod tradițional ziua în care tot corporatistu’ se întoarce îmbufnat la muncă – aman-aman, iarăși e luni, vai ce greu. Indiferent de meridian, indiferent de nivelul de muncă – și indiferent de specificul muncii, ORICINE se va plânge la vreun moment dat de job. Chiar dacă e slujba cea mai perfectă din lume.

Întru trezirea la realitate și pentru a pune lucrurile în perspectivă, am făcut un calcul și reiese că cele 8 ore petrecute la birou pentru un serviciu full time într-o carieră de 40 de ani reprezintă… fix 14,16% din viață. Și asta după ce am eliminat orele de somn din baza de calcul, că altfel dădea și mai puțin. O poză pentru vizualizare, apoi calulul pe larg, după care gata smiorcăiala.

work

Ipotezele pe care am calculat treaba asta au fost:

  • O viață de 85 de ani
  • O carieră de 40 de ani, de la 25 la 45 de ani
  • 365,25 zile pe an
  • 52 de weekenduri pe an
  • 28 de zile de concediu
  • 7 ore de somn pe noapte

Cine comentează că ”daaaaaa!, da io dorm 8 ore pe noapte!”, sau că ”io am 20 de zile de concediu pe an” (fără să vadă că nu am luat în calcul sărbătorile legale) înseamnă că habar nu are de statistică și n-are sens să continuăm discuția. Cine e interesat să-și personalizeze/ particularizeze rezultatul, n-are decât să-și facă singur calculele cu parametrii adaptați; avertizez de pe-acuma că rezultatele se încadrează într-o bandă de 12-16%, deci nu prea merită efortul recalculării.

Punctul postării este că orele petrecute la birou (deci nu neapărat muncite 😉 )reprezintă un ordin de mărime de, să rotunjim, 15% din viața percepută. În restul de 85% intră, sigur, copilăria, școala, pensia, telenovelele, călătoriile,  filmele, cărțile, shoppingul, bolile, socializările, mâncărurile, sporturile, muzicile… tot restul.

O să mi se spună că da, dar viața care contează este fix aia dintre 25 și 65 de ani (că înainte de asta ești prea mic și prost ca să înțelegi ceva, iar dup-aia nu te mai țin puterile să te mai bucuri de ceva). Iar fix în viața aia cea mai adevărată sunt aglomerați toți anii de umblat la birou. Ei bine, chiar dacă pare incredibil, nici în anii de carieră munca nu ocupă așa de mult timp cum ni s-ar părea. Cât? Păi… 30,06% – dacă e să fim riguroși pe fix aceleași condiții de adineauri. Da, chiar dacă plecăm dimineața pe întuneric și ne întoarcem tot pe întuneric și ni se pare că toată ziua numai cu munca ne-am ocupat… nu, ordinul de mărime rămâne la 30%. Creionul pe hârtie (sau excelul în alt+tab) pot să mă confirme imediat.

Concluzia e evidentă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s