Luna cadourilor

O treabă mai veche despre care zilele astea am cel mai potrivit context să aduc vorba: despre cadouri; mai exact, despre întâlnirea dintre cel care dă şi cel care oferă. Şi ce poate fi mai bun pentru pornirea conversaţiei decât un grafic? 🙂

Facem un grafic simplificat, împărţind oamenii în câte două categorii, respectiv: cei care oferă/ primesc sincer, şi cei care oferă/ primesc din complezenţă. Twist-ul e că între cei care oferă cadouri din complezenţă mai există două subcategorii: complezentul indiferent, cel care oferă o ciocolată fără să-şi bată capul cu „vai da’ oare n-o să comenteze că i-am luat doar o ciocolată?” – şi complezentul analitic, adică fix ăl’lalt. Pentru claritate facem direct trei categorii independente, iar graficul e totuşi simplu, nu face decât să ofere o structură discuţiei:

Screenshot from 2015-12-13 16:34:32

Să începem cu ce e mai simplu: categoriile D, E şi F. Astea sunt cazuri în care se întâlnesc oameni pe aceeaşi lungime de undă, toată lumea ar trebui să fie fericită în felul ei.

  1. F: Să ne imaginăm un Crăciun între prieteni, unde un dăruitor sincer se gândeşte niţel la cadoul pe care-l face şi depune oleacă de efort (nu neapărat financiar), iar primitorul e de asemenea sincer şi apreciază toate aspectele gestului, atunci ambii sunt fericiţi.D1:1P
  2. E: La fel şi complezentul indiferent care oferă o ciocolată colegului de birou „că aşa se cuvine”, iar colegul de birou la fel de complezent şi de indiferent o primeşte fără să se uite la ea, dar cu un zâmbet neprefăcut; nu e o fericire extatică, dar ambii au bifat o căsuţă a normelor sociale care fac viaţa plăcută. D1:1P
  3. D: Nu în ultimul rând există o satisfacţie şi între complezenţii analitici, atunci când se întâlnesc. Dăruitorul se preocupă semnificativ de „vai da’ oare ce-o să zică?” şi presupunem că oferă în cele din urmă un cadou care, din punctul său de vedere, o să-i confirme primitorului complezent analitic nişte aşteptări închipuite. Pe de altă parte primitorul analitic va cârcoti în cele mai multe din cazuri – ceea ce, trebuie să recunoaştem, e oricum activitatea sa favorită. D1:1P

Ca notă de subsol, complezenţi analitici tind să fie mereu unele şi aceleaşi persoane, indiferent de rolul pe care îl joacă momentan; o mătuşă cu limba ascuţită o să-şi comenteze suratele orice i-ar oferi („uite-te şi tu, zgârcita naibii, numai o ciocolată”), dar o să-şi preocupe niţel creierul atunci când îi va veni rândul să facă şi ea un cadou („vai mamă, da’ cum să mă duc numai cu o ciocolată? mă râde lumea, mamă!”).

Neplăcerile încep să apară abia atunci când se întâlnesc oameni din categorii diferite – ceea ce constituie şi miezul problemei acestei postări.

  1. A: Când un dăruitor sincer dă peste un primitor complezent analitic. Cea mai mare risipă de energie şi cel mai urât scor, D0:0P. Spre exemplu, atunci când nişte prieteni vechi se reîntâlnesc după mult timp, şi unul sincer face un cadou simbolic, a cărui valoare stă poate mai mult în referinţa pe care o sugerează – să zicem că e o brichetă ieftină cu o inscripţie de oarecare valoare sentimentală, sau un borcan de dulceaţă de un anumit fel, sau…. mă rog, ceva cu o referinţă. Dar primitorul s-a schimbat între timp şi îl ia cu un zâmbet vizibil forţat, cu un „mulţumesc” expeditiv, ba poate chiar atribuindu-i dăruitorului o intenţie din categoria „auz’tu!, şi-a făcut curat în cămară şi mi-a pasat mie ce nu-i mai trebuia! de parcă n-am eu bani să-mi iau dulceaţa mea, acuma trebuie să se mai şi dea mare!”. Dap, am fost personal în situaţia asta de multe ori, ştiu din experienţă că e foarte neplăcut pentru dăruitor. De-aia scorul 0:0 nici nu descrie suficient urâţenia momentului.
  2. B: Unu’ sincer dăruieşte ceva unui complezent indiferent. Aici e oarecum simplu: complezentul indiferent nu ştie cum e să faci cadouri cu cap, în mod normal nici nu-şi dă seama că ceea ce a primit a fost ales cu grijă. Oricum, el bifează căsuţa călduţă a ritualului social. Scorul rămâne însă D0:1P, pentru că o mare parte din bucuria dăruitorului vine din confirmarea primitorului; dacă primitorul n-a prins referinţa, sau nu a înţeles ce-a stat în spatele gestului… efortul a fost în zadar. Ca în cazul rudelor politicoase: mai bine le faci direct cadou o ceapă învelită în staniol, că oricum o să-ţi mulţumească la fel de politicos şi nici n-or să deschidă vreodată cadoul. La ce bun să te omori căutând biscuiţi pentru diabetici?!
  3. C: Când un complezent indiferent dăruieşte ceva unui complezent analitic. Şi aici e simplu: p-ăla indiferent oricum îl doare la bască, iar cel analitic… problema lui dacă se ofensează sau nu. D1:0P.
  4. G: Un complezent indiferent face un cadou unui primitor sincer. Cu primitorii sinceri, de fapt, e simplu: se bucură mereu de intenţie, şi-n general e bună şi o bomboană. Ca o bunică care încurajează orice desen de rahat sau cântecel disonant de la nepoţi. Iar pe complezentul indiferent am stabilit că oricum îl doare la bască. D1:1P.
  5. H: Când un complezent analitic îl cadoriseşte pe unul indiferent. Pe cel analitic posibil să-l nemulţumească lipsa de efuziune şi de entuziasm a indiferentului. Cu un indiferent ar fi fost suficientă şi o ciocolată (bifarea căsuţei constituie obiectivul acţiunii), dar dacă analiticul e condus de „cum să merg numai cu o ciocolată mamă? mă râde lumea!”… atunci tot efortul de dincolo de ciocolată va fi în zadar. D0:1P.
  6. I: Ultimul caz e destul de complex: un analitic îl cadoriseşte pe unul sincer. De obicei ar trebui să iasă D1:1P, că primitorul sincer e considerat un ciudat care oricum o să se bucure, deci şi efortul dăruitorului are un fruct.

Şi acuma, ca în concluziile de la telenovele şi de la discursuri motivaţinale, observăm nişte chestiuni drept învăţăminte:

  • Cel mai safe e să fii complezent indiferent, ai scor pozitiv pe toată linia, şi ca dăruitor şi ca primitor. Probabil că eficienţa asta e şi motivul principal pentru care multă lume recurge la ea.
  • Cu observaţia că din complezenţă nu se pot naşte nişte surprize adevărate – sau mă rog, o satisfacţie cât de cât intensă. E călduţ şi safe.
  • În rolul de primitor mai ies bine şi cei sinceri, cei care apreciază fiecare efort, chiar dacă e o banalitate – cu şansa reală de satisfacţie atunci când se-ntâmplă să dea peste un dăruitor sincer.
  • În rolul de dăruitor, cu părere de rău, doar cei indiferenţi ies bine.
  • Iar să fii sincer în rolul de dăruitor este însă cel mai păgubos: în afară de întâlnirea pe aceeaşi lungime de undă cu cineva asemenea… e destul de mult efort în zadar.

Deci? Deci nimica. Fiecare să-şi tragă concluziile sau învăţămintele după cum îi sunt aşezate exchange-urile pe harta personală. Luna Cadourilor să fie!

Anunțuri

2 gânduri despre „Luna cadourilor

    1. Să ştii că procesul de compunere a fost invers: întâi au fost constatările, apoi le-am pus într-un grafic… şi am zis să nu mai pun şi eticheta cu teoria jocurilor că… pică greu la stomac acuma, de sărbători :)) Dar dap, ai dreptate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s