„Pieziş” pentru că sincer nu am citit cap-coadă textul propunerii de lege, ca să pot vorbi concret aplicat pe subiect. Na. Asta mă face cam automat o păreristă cu blog – dar în afară de o părere am totuşi şi nişte argumente.

Iar prin „legea antifumat” înţeleg ce-am auzit pe la ştiri, şi anume că s-ar interzice fumatul în toate locurile publice (inclusiv, şi mai ales, localuri) – şi că în felul ăsta fumatul ar mai rămâne posibil în locuinţe sau în maşini. Crecă şi-n parcuri am impresia, cu condiţia să nu fie vreun loc de joacă prin apropiere.

Deci? AAA-hha-ha-ha!
Cam asta e părerea: hăhă. Pentru că e ceva atât de nesustenabil încât e mare, mare păcat de efortul celor atât de bine intenţionaţi care s-au implicat în iniţierea legii.

N-am urmărit dezbaterile, şi sunt convinsă că argumentele următoare au fost deja puse pe tapet de alţii înaintea mea – cu toate astea mie mi se pare în continuare nesustenabilă iniţiativa, şi iată de ce:

  1. Dacă prin „localuri” ne referim la centrele vechi ale oraşelor renovate în ultimii ani, intrarea în vigoare a legii ăsteia înseamnă un singur lucru: lumea va ieşi afară, chiar şi în cazul localurilor care nu au o terasă amenajată pentru fumători, cum sunt cluburile. Iar aici poate că era bine să fie cineva mai cu experienţă printre iniţiatorii legii, să se uite la alţii care s-au pripit şi au luat măsura asta înaintea României: la Madrid de exemplu, când s-a interzis fumatul în localuri, oamenii şi-au luat berile, ţigările şi conversaţiile pe trotuare. Asta a însemnat în primul rând congestionarea trotuarelor (că nu mai puteai trece în treaba ta, trebuia să te înghesui sau să te bagi printre maşini), apoi o gălăgie care, mai ales vara, intra cu tot cu fum pe ferestrele locuitorilor de deasupra barurilor. Nu mai spunem că statul pe trotuare a adus la viaţă un comerţ ilegal de alcool, celebrii chinezi care umblă cu paporniţa şi vând bere ieftină şi rece pe străzi şi-n parcuri. Dintr-o dată nici nu mai trebuia să cumperi de la bar băutura, dacă tot rămâneai pe trotuar. Foarte tensionată situaţia, bine c-a venit criza şi, ca să prevină falimentul în masă a vieţii de noapte de prin oraşe, spaniolii au revenit la o organizare mai raţioală a fumatului. Acuma… Firul mai merge despicat în 5, dar ceea ce vroiam să arăt e că o soluţie care creează n+1 probleme în alte părţi nu se mai poate numi soluţie.
  2. Dacă ne revenim din visare şi ne aducem aminte de România reală, aia cu sate desfundate şi birturi cu caiet… ia hai să facem un exerciţiu de imaginaţie: oare cam cum se va aplica legea asta acolo? Mai direct zis: oare cam cât va fi şpaga pentru poliţistul satului, în caz că el chiar s-ar chiti să-l mulgă pe cârciumar? Sau, în cazul cel mai statistic probabil, dacă însuşi poliţistul fumează şi nu vrea să-şi strice singur băutele cu prietenii, cam cât de tare se va strădui să aplice legea? Pentru că, deşi am umblat destul de mult prin România şi am văzut pe viu destule cârciumi săteşti, nu mi-au dat impresia că „bar de nefumători” ar fi un concept uzual prin provincia românească. Şi de aici este potenţial de despicat firul în 16, dar cred că cel mai bine s-ar potrivi un antropolog care să explice, mai bine decât mine, ce înseamnă birtul satului pentru un sat. Eu rămân să insist că şi în cazul ăsta proiectul de lege este nesustenabil.

Argumentele mele nu se referă, după cum se vede, la nici una din tabere. Nu iau apărarea nimănui, nu zbier la nimeni, şi sincer mi se pare o prostie faptul că aşa o temă a ajuns motiv de neînţelegeri între oameni, ba chiar motiv de separare între prieteni, criteriu de selecţie a amicior. Fiecare are dreptatea lui. Nefumătorii răbufnesc cu frustrarea acumulată a unei naţii asuprite, fumătorii au şi ei o plăcere în viaţă şi nici un motiv să renunţe la ea.

Ce să zic? Dacă e să comparăm pe segmente sociale identice şi dacă am scoate complet alcoolul din ecuaţie, un grup de fumători va fi mereu, dar mereu fără excepţie, mai relaxat şi mai jovial decât un grup de nefumători, ba pe alocuri chiar mai interesant. Să nu fie cu supărare, pur şi simplu aşa e. Pe de altă parte, grupul de nefumători va fi mereu mai sănătos, mai cuminte, cu preocupări mai disciplinate.

Şi cred că în contextul ăsta e foarte nimerită comparaţia cu sexul: cele mai active ţări în căutările pe site-uri pornografice sunt ţări conservatoare din acest punct de vedere, ţări musulmane. Pakistanul e pe locul 1, iar restul detaliilor care nu ar trebui să surprindă pe nimeni sunt aici, la un click distanţă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că indiferent de „moralitate”, sănătate, legi stricte, natura umană va găsi mereu o cale să-şi hrănească nevoile neacceptate. În cazul fumatului, fără grijă, se vor găsi soluţii: că baruri ilegale, că locuinţe private – şi oh!, să vezi atunci ce dulce parfum irezistibil va avea fumatul, şi ce grupuri va forma, în momentul când va fi interzis!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s