De tare, tare mult timp nu m-am mai dat pe genul ăsta de site-uri cu motivaţionale pentru reuşita în viaţă, scrise de oameni cu evidentă experienţă în vânzări – mai exact, cu experienţă în traininguri de vânzări. Aşa că în momentul când am văzut un titlu ispititor şeruit de o amică pe facebook… m-a mâncat undeva şi am intrat, ia să văd ce se mai debitează în zilele noastre?

Sigur: faptul că eram deja dinainte montată să comentez nu a fost în favoarea textului; dar chiar şi acuma, citindu-l după o pauză, aceleaşi sprâncene şi aceleaşi întrebări se ridică. Este în fond complet ne-etic să preiei textul integral de pe un blog (chiar şi atunci când îi atribui sursa) – dar altfel nu-l pot comenta. So, asta e.

Aşadar: „Ai ghinion în viaţă? Probabil încalci una sau câteva din cele şapte legi ale Universului” (conform dozadesucces.ro)

Există 7 legi fundamentale ale Universului. Faptul că nu le știi nu te lasă fără responsabilitate. Dacă le vei cunoaște s-ar putea ca ele să te ajute să nu faci greșeli, să aduci armonie în viața ta și să fii fericit.

1. Legea pustietății: Dacă ai nevoie de pantofi noi, aruncă-i pe cei vechi. Dacă ai nevoie de haine noi, golește-ți dulapul. Trebuie de bunăvoie să renunți  la stereotipuri. Tot ce este nou va veni atunci când vei scăpa de tot ce este vechi în viața ta.
– Abia ajunsesem la a treia propoziţie din text şi poc!, m-a scos din film. „Stereotipuri”? Serios? Şi ce anume înţelege autorul prin „stereotipuri” în contextul pe care şi l-a construit? Vroia să spună „vechituri” şi nu a găsit un neologism? Vezi?, uite de-aia-i bine să nu vorbim mai mult decât strictul necesar, că uite cum ne dăm de gol că nu avem proprietatea termenilor. Plus, cu cât mă uit mai mult la cuvântul „pustietate” din numele legii, cu atât sunt mai convinsă că e din alt film. Probabil că era în original vorba de „emptiness”, care e atunci când ceva nu e plin – şi de aici mă gândesc că poate enunţătorul legii s-a gândit la faza aia că natura are oroare de vid şi că oriunde există un vid natura vine să-l umple cu ceva. Aha. Aia e singura chestie logică care s-ar potrivi în context – dar deja am senzaţia că îi fac cuiva temele.

2. Legea circulației: Fii gata să pierzi ceea ce îți aparține, pentru a primi ceea de ce ai nevoie.
– Ziceam că să nu vorbim prea mult – dar nici chiar aşa! Adică acuma suntem în cealaltă extremă, e aşa de eliptic încât putea la fel de bine să zică şi că apa e udă. Să-mi fie cu iertare, dar cine nu are suficientă cultură motivaţională nu înţelege din propoziţia asta faptul că accentul cade pe diferenţa dintre lucrurile pe care le avem şi lucrurile de care probabil avem în realitate nevoie (dacă am fi sinceri cu noi înşine). Mai trebuia minim o frază în introducere, din care să reiasă clar contrastul ăsta – şi abia apoi bagi „punch line”-ul. Ce naiba, structurarea mesajului nu s-a învăţat la trainingul de advertising?!

3. Legea imaginației: Înainte de toate trebuie să dai libertate imaginației tale. Descrie ziua perfectă din viața ta și nu îi povesti nimănui,  decât persoanei în care ai încredere. Păstrează descrierea undeva pe aproape și în timpul liber recitește-o.
– Două întrebări aici. Prima: cum anume ar trebui să ajute exerciţiul ăsta la binele celui care-l execută? Nu-ntreb ca un sceptic în zeflemea, ci întreb pentru că deja m-am obişnuit cu retorica din primele două legi, unde s-a tot spus că „fă asta, ca să ailaltă”. Aici n-am mai regăsit nici un „ailaltă”. A doua: în ce fel e exerciţiul ăsta o lege? Adică bun, o lege ar putea fi repetarea unor anumite exerciţii la intervale fixe de timp. Da’ aşa? Şi fără orar, şi fără finalitate?

4. Legea talentului: Omul poate să atingă apogeul dezvoltării personale doar prin gândirea, intuiția și imaginația sa.
– Bine bă!, şi iarăşi e apa udă, mersi. Dacă ţii musai să emiţi un truism, dar vrei să transmiţi totuşi ceva cu el, atunci măcar ghidează-ţi cititorul pe unde să caute accentul. Adică, dacă ar fi să ne imaginăm citind propoziţia cu voce tare, pe care cuvânt îl accentuăm? „Atingă”? „Apogeul”? „Doar”? Nu de alta, dar măcar dacă avem un cuvânt accentuat, atunci pe ăla putem să-ncepem comentariul de clasa a VII-a, dându-i măcar astfel un sens propoziţiei. Exemplu: „Omul poate să atingă apogeul dezvoltării sale personale doar prin gândirea, intuiţia şi imaginaţia sa!” Cu accentul aşadar pe „sa”. Pentru că autorul îl erijează pe om în individ, care, în izolarea intrinsecă faţă de semenii săi, poate să-şi atingă apogeul personal numai prin forţe proprii. Uff, unde-s trainingurile de marketing de-altădată?!

5. Legea dăruirii și a primirii: Dacă oferi ceva, vei primi în schimb de zeci de ori mai mult. Dacă primești binecuvântare este bine să o împarți cu cei din jur. Dacă ai calități deosebite și nu le folosești, atunci jignești pe cel Suprem.  Dacă vei profita din plin de ceea ce ai și vei dărui și celor din jur, atunci vei obține și mai multe în viața ta.
– Aici aş avea numai o obiecţie de principiu, şi se leagă concret de abordarea mercantilă „fă, ca să…”. Dar, cum ideea asta e propovăduită şi în creştinism şi cam în toate orientările bine intenţionate de primprejur… nu cred că mai am ceva nou de adăugat la critică.

6. Legea zeciuielii: Universul își va lua întotdeauna ceea ce îi aparține. Asta este o lege a susținerii. Niciodată nu știi când ceea ce ți-a fost luat ți se va întoarce înapoi. Banii sunt doar o obișnuință. Ceea ce ai oferit ți se poate întoarce înapoi poate printr-o nouă prietenie sau însănătoșire.
– Vaaai, ce salturi logice de la o propoziţie la alta! Îmi permiteţi să reformulez, cât măcar să sune omeneşte? Ne ocupăm de semnificaţie abia când avem sub nas un text decent. Aşadar: „Universul își va lua întotdeauna ceea ce îi aparține, asta este o lege a susținerii. Dar stai liniştit, niciodată nu știi când ceea ce ți-a fost luat ți se va întoarce înapoi. Şi nu te gândi doar la bani, banii sunt doar o obișnuință: ceea ce ai pierdut în bani ți se poate întoarce sub forma unei noi prietenii sau prin însănătoșirea cuiva drag”. Eee? Aşa-i că acuma înţelege şi bunica să citească ce-ai vrut să zici? Iar acuma, că am promis şi un comentariu: nu se poate să cumulăm legea asta direct cu legea dinainte? Că şi-aşa semnificaţia biblică a zeciuielii se cam diluează pe finalul „legii” ăsteia, nu mai bine o mai şlefuim p-aia dinainte şi lăsăm şase legi, să nu încurcăm lumea?

7. Legea iertării: Dacă nu poți să ierți pe cei din jurul tău, nu vei fi niciodată fericit. Dacă sufletul tău este plin de invidie, iubirea nu își va găsi loc în el. Trebuie să scapi de sentimentele negative care te distrug din interior și nu îți dau liniște.
– Uite, vezi? Acuma spui în sfârşit ceva cu adevărat nou, pe un subiect nou, nu baţi apa-n piuă ca la cele două legi dinainte. Şi culmea e că e aproape perfect aranjată legea asta din urmă. Era totuşi bine dacă acel „fă asta ca să ailaltă” să nu rămână doar la nivel implicit, aşa cum l-ai lăsat. Explică-i gospodinei că sufletul ei e ca o dischetă pe care, dacă salvează prea multe sentimente negative, n-o să mai aibă loc nici de iubire nici de fericire. Ce-i aşa greu?

Aproape că m-am distrat. Realitatea este însă tristă: încă şi la ora asta mai există oameni care au nevoie de asemenea încurajări. Încep să suspectez, îngrozită, că dacă în „cultura motivaţională” (şi-i zic cultură că nu mai e demult numai literatură, sunt şi traininguri, şi postere, şi evaghelişti) s-ar fi băgat nişte traducători mai de Doamne-ajută, care să facă textele alea să sune mai omeneşte decât nişte pliante de la Martorii lui Iehova… atunci cine ştie? Te pomeneşti că ar fi prins mai abitir de-atât?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s