Deja de câteva zile mă mănâncă buricele degetelor să mai scriu la blog. Acuma abia s-au aliniat astrele să mă aşez, şi la prima verificare pe site era cât pe ce să mă bucur că iaca n-a trecut nici o lună de când mi-am lăsat cititorii în aşteptare. La o a doua privire însă, stai! „Industria nasturilor în faliment” a fost publicată la 21 septembrie, ceea ce e acu mai bine de o lună…

Uf. Aşa trece timpul când eşti ocupat. Iar de la 21 septembrie s-au întâmplat o grămadă de lucruri despre care în mod normal aş fi scris. Le iau cronologic cu toate că subiectele mai presante sunt şi cele mai recente.

  1. Am părăsit locuinţa preaiubită din Hamburg. Părăsirea oraşului în sine ar fi meritat o postare de cugetare – dar…
  2. … părăsirea locuinţei, procesul în sine, ar fi meritat o postare separată. Că s-a lăsat cu avocaţi, de-aia.
  3. Apoi am fost prin Berlin, şi nu am avut timp decât de vreo jumătate de locurile şi oamenii pe care mi-ar fi plăcut să le/ îi revăd. Ce-am realizat însă a fost să-mi împachetez toate catrafusele şi să părăsesc, fizic, oraşul (mai aveam chestii prin beciul unei foste locuinţe). A fost frumos.
  4. Apoi am fost prin Bucureşti. Am primit nişte training introductiv în League of Legends, am fost prin oraş, am rezolvat chestii, m-am bucurat ca un copil internetul accesibil peste tot (inclusiv în parc, gratis!), am făcut poze prin oraş, am stat mult de vorbă, şi am fost la Antipa. A fost frumos.
  5. Am citit Submission (Houellebecq). Exasperant, o postare separată.
  6. În cele din urmă am ajuns la Rădăuţi, unde am stat foarte mult comparativ cu alte dăţi dar nu am simţit nici o diferenţă: tot scurt a părut. Am prins şi prima zăpadă, mi-am pus la punct calculatorul, am stat de vorbă pe îndelete cu ai mei, am umblat prin oraş, am început Orange is the New Black şi Parks and Recreation. În paralel, în fundal, se derulau pregătirile terenului din Belgia, căutări de locuinţe, alcătuirea bugetului, selecţii de mobilier.
  7. După încă o scurtă vizită în Bucureşti, am plecat. Am aterizat la Bruxelles Charleroi, aeroportul secundar din Bruxelles, şi a fost un moment foarte reprezentativ pentru impactul cu Belgia (venind din Germania). În detalii ar fi trebuit să intru la vremea respectivă (şi poate o să intru cu altă ocazie) dar pe scurt: e aşa un… „merge şi-aşa” de provincie, o improvizaţie care în Balcani e şarmantă şi cumva de aşteptat, dar într-o ţară vestică e surprinzătoare – şi, prin asta, enervantă.
  8. Postare separată: conflictul ăsta între Nord şi Sud în Belgia, între zona vorbitoare de franceză şi zona vorbitoare de olandeză e absolut ridicol. O preocupare de o micime penibilă, adesea comică, dar care din păcate reprezintă o mare parte din cultura belgiană. Cât am mers de la Charleroi până la Anvers am traversat practic ţara de la sud la nord; în sud, înainte de Bruxelles, anunţurile din tren sunt numai în franceză; abia după Bruxelles încep să fie bilingve, adică şi în olandeză şi în franceză. Chestii de-astea mărunte, de un ridicol de te doare mintea.
  9. Anvers-ul, însă, plăcut şi primitor cum l-am lăsat.
  10. M-am aciuiat 2 săptămâni într-o locuinţă provizorie, şi m-am ataşat de o pisică.
  11. Oprea. Gigină.
  12. Oh. Anvers-ul a fost la un moment dat sub ocupaţie spaniolă vreo 150 de ani. Oh.
  13. Am văzut La Giovinezza. O idee mai palid decât La Grande Bellezza, dar de văzut ambele că-s complementare. Sorrentino rulz.
  14. Am fost la Gent. Drăguţ aşa, în 1949 au avut un protest violent în stradă: studenţii s-au răsculat pasămite din cauza creşterii nesimţite a preţului berii.
  15. M-am mutat. Cu toată tevatura aferentă, portbagaje, lăzi, IKEA, 15 ore intensive de înşurubat chestii, la capătul cărora s-a materializat un cămin plăcut. ŞI! Prima oară după 6 ani de compromisuri îmi bate soarele direct în casă (ca lumea, gospodăreşte, plăcut aşa), şi am şi-un mic balcon. Achievement unlocked.
  16. Deloc surprinzător, am picat bolnavă fix când am terminat toată treaba. Bine că măcar aveam o canapea pe care să zac, să ajung la zi cu serialele şi… să urmăresc ştirile.
  17. Colectiv.
  18. Ponta.
  19. Proteste.
  20. Iohannis.
  21. Prima oară în viaţa mea când mă surprind neavând absolut nici un chef de călătorit. O vreme de-acuma… să nu aud de avioane sau booking. Prost moment, că deja e noiembrie, lumea se pregăteşte de Crăciun şi Revelion. Când dracu s-a făcut noiembrie?

So, yea. Iaca 21 de postări pe repede-înainte, şi asta numai cu subiectele care îmi stăteau pe limbă, la suprafaţă. Dar măcar le-am dat din drum, de-acuma pot scrie din nou despre ce mi se năzare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s