O întrebare legitimă este ”ce sistem economic are ca rezultat o populație, o nație fericită”? Na, fericirea depinde de mulți factori – dar la componenta legată de economie vrem să știm și noi ce să alegem: liberali sau socialiști? Plus că economia are multă treabă cu organizarea societății și impactează viața indivizilor pe mult mai multe niveluri decât simpla grosime a portofelului. Deci, întrebarea e legitimă și merită toată atenția.

Vechea teză cu ”cel mai bun guvern e ăla care nu există” se dovedește, deloc surprinzător, necâștigătoare. Cu alte cuvinte, guvernul activ, ăla care asigură un stat social – ăla susține cel mai înalt grad de fericire într-o populație. Așa zice (într-un consens din ce în ce mai evident) lumea competentă.
Nici nu-i de mirare, dacă mă-ntreabă cineva: sănătate, învățământ gratuit, concediu plătit asigurat prin lege, salariu minim, etc. – normal că asigură o viață fără grija zilei de mâine, în care să-ți permiți să faci schimbări atunci câd îți dorești.

Dar citind articolul am rămas cu o observație bâzâitoare în cap.
Și anume, cred că sistemul socialist de stânga cu stat social (și deci cu taxe mari, inevitabil) funcționează și produce fericire numai în cazul în care e făcut cu bună credință și fără compromisuri.
Cu alte cuvinte, ”cu bună credință” este atunci când nu bănuiești pe șefii de sindicat de dorințe de putere, nici pe primari că iau șpagă – în fine: atunci când toată lumea își face treaba cât de bine poate, cu interesul comun în prim-plan.
Iar ”fără compromisuri” este atunci când faci un plan și te ții de el, că dacă faci azi un hatâr unui coleg de partid și mâine lași de la tine cu un prefect din teritoriu…păi degeaba ești guvern socialist cu un plan să faci populația fericită – că iaca nu te ții de el, și rezultatul n-o să iasă așa cum era vorba. Degeaba te-ai mai apucat. E vorba de celebra ”predictibilitate”: membrii grupului trebuie să cunoască toți regulile jocului, și să fie sigur că se vor aplica mereu la fel; nu o excepție azi pentru unul, un hatâr maine pentru altul.

Dar în condițiile astea, de bună-credință și de fără-compromisuri… așa merge bine orice sistem! Poa să fie și dictatură (vezi Hitler, vezi Coreea de Nord), poa să fie și concurență capitalistă pură – atâta vreme cât lumea toată lumea acționează în cadrul regulilor sistemului… populația e fericită. Sau mă rog: dacă are lipsuri, le atribuie unor dușmai din afara nației.

În fine: până una-alta, stat socialist să fie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s