La Gdansk, iar apoi în sălbăticie pe-o barcă.

IMG_20150807_174030058

Gdansk-ul… ca Gdansk-ul: un oraș european în parametri, cu centru vechi, cu cafenele, cu apă, cu chestii medievale, cu vodcă ieftină și mâncare bună, mult chihlimbar, cu istorie (na, aici a început Al Doilea Război Mondial), cu niște straturi culturale foarte deosebite: cașubi, polonezi, nemți. No: material minunat pentru o escapadă de weekend. Dacă nu povestesc mai mult e pentru că… am mai povestit pe-aici despre Polonia, ne cunoaștem, nu mai e cazul să repet aceleași impresii.

IMG_20150809_185456040_HDR IMG_20150809_185509105_HDR IMG_20150810_190331481 IMG_20150811_130857408

Apoi însă parcul natural și barca cu vele (n-o să-i zic „yacht” nici să mă tai, că yachtul înseamnă în română mai mult fițe decât sport și natură, iar în Polonia bărcile cu vele sunt ceva cu mult bun simț și nu merită filtrul prejudecății).

Sincer? Din exterior nu prea îmi explicam eu cum o să rezist atâtea zile neplictisită cu 5 oameni restrânsă la cei câțiva metri pătrați – și cu toate astea nici nu am apucat să deschid măcar cartea pe care mi-am cumpărat-o anume pentru ocazie. Mai mult: nici tensiuni nu au apucat să apară – uite ce minuni face un sport și un țel comun într-un grup de oameni!

O zi normală se împarte între stat de vorbă, înotat primprejurul bărcii, uscat la soare și eventual acostat undeva pentru ceva de mâncare sau un muzeu în aer liber. Kaiak pentru diversitate și pentru colțuri mai greu accesibile. Prima oară în viața mea când m-am întors din concediu cu haine curate, pentru că au fost zile când n-am avut nevoie decât de costumul de baie. În realitate însă nu e așa plictisitor cum pare, pentru că pe barca cu vele este mereu câte ceva de făcut: vântul schimbă mereu direcția, așa că trebuie mereu reglate pânzele, cineva trebuie să stea permanent la cârmă, tot timpul trebuie trasă o sfoară, făcut un nod sau înșurubat vreun cârlig. Ba chiar: dacă ar fi doar doi oameni pe vas nici nu cred că ar apuca să se relaxeze.

În rest, felul primitor de a fi al polonezilor, care sunt foarte ospitalieri și corecți (iar acolo unde nu trebuie să fie corecți dau de la ei și pun pe deasupra). Mai devreme sau mai târziu tot se ajunge (verbalizat sau nu) la o comparație cu România, și… ce să zic? Are România multe atuuri și foarte multe de oferit, dar diavolul stă în detalii. La magazinul sătesc poți cumpăra pe sub mână roșiile din grădina de alături, dar în rest cu cardul și primești bon fiscal pentru orice gumă de mestecat. Despre braconaj și despre ocolirea legilor cu pescuitul se vorbește deschis și hăhăit – dar când te-ai obișnuit cu ideea și crezi că toți o fac pe bune, atunci realizezi că de fapt au o limită nescrisă de „hopa, bre!, nu te lăcomi”, și că imediat se coalizează împotriva celui care exagerează și le pune în pericol rezervația. Și multe alte astfel de detalii care compun o țară de oameni blajini, de treabă, care realizează chestii și se bucură de viață.

Ce să mai zic? Cine are ocazia, să meargă până nu o descoperă turiștii britanici de low cost (ceea ce deja se cam întâmplă încet-încet prin Cracovia) și se umple de mainstream. Nu, limba nu va fi prea multă vreme o barieră, pentru că polonezii vorbesc de bine de rău și engleză și germană, și în plus există contraexemplul cu Budapesta. Ah, și în Gdansk am auzit atâtea grupuri de turiști spanioli, încât e clar că până și pentru popoare monolingve Polonia nu mai reprezintă o provocare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s