Ce m-a mai pălit

Mi s-a pus pata zilele astea şi am făcut nişte cozonaci, că şi-aşa nu poate fi vorba de „prea cald” pentru asta. Apoi am fost în situaţia de a explica altora ce-i cu cozonacul, faptul că e „prăjitura” tradiţională de ocazie, în România se face cozonac de Crăciun, de Paşti, de Anul Nou, de hram, de Sfânta Maria, de parastas, de z…

Stai. Ziua de naştere? Unde în tradiţia populară românească se sărbătoreşte ziua de naştere? Onomastica, da – mai ales dacă e vrun sfânt mai important, gen Sf. Ilie. Dar ziua de naştere? Nu cumva e o chestie relativ nouă şi de fapt cam urbană?

Acuma-s curioasă! Dacă nu e o chestie proprie culturii româneşti în mod tradiţional, atunci de unde provine?!
Wikipedia sare în ajutor cu o semi-lămurire: zice că în Evul Mediu creştin, oamenii simpli sărbătoreau ziua numelui, în vreme ce nobilii sărbătoreau ziua de naştere. Hm. Un bun început de lămurire.

Cu ziua de naştere m-am semi-lămurit deci (ar mai fi de aflat, concret, cum anume a ajuns ziua de naştere o treabă în România – bănuiesc că s-a impus ca standard în perioada comunistă, dar speculez) – iar pe deasupra am aflat şi o treabă nouă: semi-ziua de naştere e o chestie pe bune. Gen, dacă aniversarea proprie pică de Crăciun sau o altă sărbătoare care ar „umbri” ziua de naştere, atunci se poate sărbători „semi-aniversarea” la 6 luni după. Sau dacă ziua de naştere ar pica în vacanţă şi astfel copiii n-ar putea să o sărbătorească la şcoală.
Heh. Cine-ar fi crezut că asta e o trebă pe bune, normală pentru unii?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s