Proxemica neînţeleasă

O chestie care-mi iese în evidenţă abia acuma, de când mă aflu pe plaiuri hanseatice – şi pe care nu o pot înţelege neam: de ce oamenii, atunci când se urcă într-un autobuz sau tramvai, rămân plantaţi la intrare?

Adică e un soi de egoism comod de a te poziţiona pe tine însuţi acolo unde ai nevoie – şi, odată ajuns, să faci economie de mişcare. Ceea ce aduce după sine o senzaţie artificială de aglomeraţie, cetăţenii din treptul uşii stând înghesuiţi ca sardelele în conservă. Senzaţie „artificială” pentru că, dacă te încumeţi să răzbeşti printre sardele şi ajungi între uşi, ai loc să faci şi piruete.

Habar nu am. Sunt zilnic nedumerită – mai ales că nicăieri în lume nu am mai văzut asa nărav.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s