Ştiu, ştiu: s-au rărit considerabil postările din ultima vreme, asta e, trăim vremuri… neprielnice scrisului. Or să revină, fără grijă.

După cum se ştie, mă uit şi eu ca toată lumea la Game of Thrones, aşa că lunea trecută am aşteptat cu sufletul la gură să ajung acasă de la serviciu şi să văd ultimul episod din sezonul ăsta. Şi nu numai că am aşteptat cu sufletul la gură, dar am şi avut maximă grijă (ca întotdeauna) să mă uit pe unde umblu, ca să nu dau peste vreun spoiler.
Ei bine, dacă e să se întâmple ceva groaznic păi se-ntâmplă, aşa că m-a găsit pe mine spoilerul cel mai spoiler, strecurat în bătaie de joc într-un video care în mod normal nu avea nici în clin nici în mânecă cu Game of Thrones. Cine naiba face aşa ceva, ce fel de om să fii şi ce viaţă neîmplinită să ai ca să te amuzi din chestiile astea?! Ca la grădiniţă, când copilul cel mai obraznic din grupă le fură colegilor acadelele şi le aruncă pe jos, doar pentru că… poate.

A trecut însă şi neplăcerea asta, s-a terminat şi sezonul al cincilea, şi am ajuns la partea de lectură: lectura obligatorie de după fiecare episod, texte din diverse publicaţii în care scriitori, critici şi părerişti comentează cele întâmplate, şi speculează cele ce vor să vină. „Obligatorie” pentru că sunt atâtea detalii care îmi scapă în în focul acţiunii, atâtea nume de acre nu-mi amintesc pe loc, plus diverse alte încrengături cu referinţe şi trimiteri la sezoanele mai vechi, încât e absolut necesar ca lucrurile să fie pus niţel în perspectivă de oameni care se pricep. Şi înţeleg din context că sunt mulţi care au renunţat (sau nici măcar nu s-au apucat) să se uite la serial sau să citească volumele pe motiv că… ei bine, pe motiv că ar fi prea violente.

Ăăăă, stai aşa: deci Mad Max, spre exemplu, trece drept un film amuzant; The Walking Dead, Dexter şi Daredevil sunt seriale trendy; Hannibal e un film cult, iar Naşul e trilogia cea mai cultă. Nemaivorbind de James Bond, Matrix şi în general cam tot ce mişcă pe la Hollywood: alea nu-s filme violente, nu?
A!, că Game of Thrones e nemilos cu telespectatorii şi tot are obiceiul să ne facă să îndrăgim un personaj după care să-l omoare în cel mai neaşteptat şi mai stupid mod… Păi staţi aşa!, că asta e mai degrabă vina unei dogme care acceptă doar poveştile care se termină cu „şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, de parcă în realitate istoria ar fi fost vreodată un curcubeu cu inimioare.
Mai mult decât atât, aceiaşi oameni care digeră fără probleme violenţe între găşti americane, atrocităţi ale cartelurilor de droguri sau războaie intergalactice… ăia se oripilează că vai, ce urât!, a avut loc o asasinare în Game of Thrones! A-vaaai, un viol! Un fratricid! Un patricid! Tortură între semeni! Nu se poate aşa ceva!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s