Prolog:
Am fost în Spania şi am zburat încolo şi înoace cu Germanwings (da, ştiu, cam sinistru momentul – ba chiar, am zburat fix a doua zi după accident – dar în viaţă incertitudinea poate fi doar minimizată, nu exclusă complet; ne asumăm un risc de fiecare dată când ne urcăm în autobuz, deci nu e cazul să renunţăm la zburat). În fine: nu ştiu exact din ce motiv, dar de ambele dăţi am căpătat un avion „Eurowings”, adică la vreo 50% din capacitatea unui Airbus normal cu care se zboară prin Europa. Ceea ce în sine e un detaliu irelevant – numai că merită menţionat faptul că un avion mic e mult mai sensibil la turbulenţe, e mai uşor de zgâlţâit, n-are suficientă masă încât să aibă şi momentum, să plutească drept. În consecinţă m-am simţit hurducată ca-ntr-o rată de munte prin judeţul Vrancea. Încolo a mai fost cum a mai fost – înapoi însă, colac peste pupăză, la manşă a stat copilotul – asta a comunicat căpitanul la început, şi din context am dedus cumva implicit faptul că na, copilotul era ca la şcoala de şoferi, învăţa meserie sub supravegherea superiorului. Ce pot să zic e mai are de învăţat „condusul” în condiţii neprietenoase, la secţiunea cu evitarea hurducăielilor a primit un „stai jos, patru!” din partea stomacului meu şi-aşa deranjat de un sendviş obosit din aeroport. La sfârşit n-au fost nici aplauze.
În aeroport nu am avut nici timpul, nici condiţiile să mă întind undeva să-mi revin (toate scaunele alăturate fiind separate cu cotiere), aşa că m-am grăbit cum am putut către gară, cu gândul că poate am mai mult noroc în tren.
Aşa se face că m-am nimerit într-un tren regional destul de plin şi de înghesuit, genul cu care fac eu naveta zilnică, numai că ăsta era undeva aproape de 100% plin. Scaunele, grupate câte două de o parte şi de alta, ca-n autocar. Am fost rapidă şi am ocupat o pereche de scaune libere, punându-mi bagajul pe scaunul alăturat cu planul de a mă culca pe el.

Pe de o parte, este genul de chestie care „nu se face”, ştiu. La asta s-a opus din partea mea instinctul de supravieţuire, politeţea se cam termină acolo unde încep nevoile primare.
Pe de altă parte, era un tren plin, şi de locul respectiv ar fi putut avea nevoie altcineva, ştiu. La asta s-a opus un detaliu: abia când m-am aşezat am constatat că scaunele din faţa mea erau ocupate de… vreo 5 genţi şi valize. Dap: cucoanele care voiajau în gaşcă la două rânduri mai încolo (vesele de numa, mâncând încontinu salăţi din caserole şi făcând glume deochiate) şi-au depozitat bagajele de mână pe nişte scaune, nu s-au obosit să le urce sus pe raftul pentru bagaje. În aceste condiţii mi-am zis că… ei bine, atâta vreme cât încă există scaune ocupate degeaba cu bagaje, păi de ce să mă sacrific eu?

Şi m-am culcat. Au mai fost staţii, a mai trecut lume pe lângă mine şi pe lângă bagaje, unii au rămas în picioare, eu am picotit în continuare. Până după vreo jumătate de oră m-a abordat o cuconiţă care era evident într-o stare foarte înfiptă, şi şi-a cerut dreptul fără multe menajamente. Sigur, m-am conformat şi i-am cedat locul, dar am fost atât de mirată de situaţie încât am şi întrebat-o de ce nu  a mutat genţile de pe scaunele din faţă şi a preferat să mă trezească pe mine. A părut derutată de întrebare, a mârâit ceva şi şi-a pus căştile în urechi.

Iar eu am rămas cu întrebarea: de ce un om e mai dispus să-şi trezească un seamăn ca să-şi ocupe un loc, decât să pună mâna să mute nişte genţi şi să-şi facă loc? Sau poftim: dacă a te atinge de proprietatea altuia este tabu şi nu vrei să muţi pur şi simplu respectivele genţi – atunci de ce nu verbalizezi măcar dorinţa? Să se simtă stăpânele genţilor şi ele însele să-şi ia din drum catrafusele.
M-am mai gândit la chestia asta încă numai vreo 10 minute, apoi mi-a venit rândul să cobor – dar sunt curioasă dacă se-ntâmplă de fapt adesea, sau pur şi simplu am avut eu ghinion?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s