Completare de dragul completării

Am zis că am zburat cu BlueAir în concediul ăsta, şi am povestit la momentul potrivit despre cât de şubredă mi s-a părut toată afacerea. Faptul că am zburat într-adevăr şi faptul că scriu cu bine de la reşedinţă indică în primul rând faptul că a mers şi-aşa, desenele alea în Paint au funcţionat.
Şi totuşi: simt nevoia să fac un rezumat al comentariilor vizavi de compania asta, că am sentimente amestecate. În ordinea cronologică a observaţiilor:

  • Când am sunat la call center să mă asigur că biletele sunt în regulă, tipa mai avea puţin şi mă apostrofa că ce fraieră sunt şi ce-mi veni să sun cu întrebarea asta. Ca să nu mai spunem că am avut nevoie de multă tenacitate şi perseverenţă să dau de acel call center şi să găsesc pe cineva care să răspundă.
  • La tejgheaua aeroportului din Köln/Bonn lucrurile au mers foarte competent şi amabil.
  • Nu mă pricep eu la tehnologie aeronautică, dar ceva-mi spune că avioanele firmei sunt nişte vechituri – ceea ce-mi triplează instantaneu respectul faţă de piloţi. Iar dacă-i mai aud şi fiind simpatici şi cu engleza bună la difuzor… jos pălăria.
  • În Otopeni înainte de deschiderea tejghelelor m-a lovit realizarea faptului că uitasem să fac  check-in-ul online. (Check-in-ul online este posibil doar pentru plecările din anumite aeroporturi, Dumnezeu ştie de ce). Pe site zice că, dacă nu ţi-ai făcut acel check-in online eşti bun de plată: 10€. Motiv de lemn: cică pentru buna funcţionare a procedurii. Neavând nici chef să plătesc chestii nejustificate, şi bănuind că oricum n-o să am cum plăti cu cardul această sumă… am mers pe burtă silenţios şi nu mi-a zis nimeni nimic. 1:0 pentru mine, ce să zic? 🙂
  • Apoi combinaţia pe care am descoperit-o între felele de la tejgheaua Otopeniului şi băieţii de la înfoliere. Apucături de neam de sacoşă – deci cu atât mai mult m-am bucurat că m-am impus. 2:0, şi mă bucur! 🙂
  • La îmbarcare am încremenit: unei doamne înaintea mea i s-a atras atenţia că trebuie să plătească cei 10€. Era o situaţie foarte nedreaptă: eşti la ultima uşă a aeroportului, domniţa care taie biletele te tratează ca pe un rahat, eşti strâns cu uşa să plăteşti. Noroc că doamna dinaintea mea avea cash la ea – că n-am văzut nici urmă de POS. Doamna protestat foarte vocal, civilizat şi întemeiat, dând ocazia domniţei de la bilete să fie şi mai brutală, şi mai ţoapă. La per-tu pe model comunist: „nu mă interesează, dacă nu plăteşti nu treci”. Nu-i deci de mirare că am îngheţat, ştiindu-mă cu musca pe căciulă. Am arătat însă mecanic biletul şi m-am trezit păşind în autobuzul de pe pistă. N-am înţeles ce mi s-a întâmplt, dar evident n-am zis nici pîs.

Cam astea ar fi observaţiile, care din păcate nu-mi lămuresc întrebarea originală: ce-a fost mai întâi, oul sau găina? Companiei BlueAir îi merge prost pentru că are angajaţi incompetenţi, sau BlueAir are angajaţi incompetenţi pentru că atâta-şi permite din moment ce-i merge prost?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s