Treaba cu sistemul şcolar si cu educaţia copiilor şi cum ar trebui lăsaţii copiii mai în pace, etcetera. Exact!, acea treabă.

Şi acuma, dat fiind că am impresia că e nevoie de echilibru în discuţia asta, voi fi nevoită să aduc argumente din zona din care lipsesc: zona pro-moderaţie, anti-radicalism. Ceea ce probabil că-mi va atrage eticheta de conservatoare şi reacţionară. Mă încumet totuşi să continui şi-mi asum eticheta asta până s-o găsi unul mai reacţionar pe care voi fi nevoită să-l contrazic, de data asta, cu argumente progresiste – şi-atunci poate mi se drege şi mie imaginea.

Revenind de după vişin: nu cred că e potrivit ca cel mai greu cuvânt de spus să-l aibă fix copiii, atunci când vine vorba de organizarea şcolarizării. Sigur: copiii sunt în centru, sunt obiectul grijii şi dedicării profesorilor, educatorilor şi a învăţătorilor. În centru, da – dar nu boţul de aur. Orice copil îşi poate impune (ba chiar şi argumenta) mofturile – dar dacă asta serveşte scopurilor pe termen lung?  Mă gândesc exact la acel moment în care tătici şi mămici uber-grijulii îl ascultă cu maximă seriozitate pe copil atunci când se miorlăie că e prea greu la şcoală, iar apoi se încruntă şi îi admonestează, experţi, pe profesori.

Oamenii care sunt, prin firea lor, super stricţi şi disciplinaţi, nu cred că sunt cu adevărat un succes în viaţă; dimpotrivă însă, cred că oamenii cu succes real sunt exact aceia care sunt în stare să se adapteze, inclusiv la norme stricte şi la disciplină. La asta cred că e bună disciplina la şcoală: nu musai să-i înregimenteze pe copii în reguli rigide, ci mai mult ca să le dea copiilor un loc unde să-şi antreneze abilităţile astea.
Aşa că argumentele că „a-vaaai, copiii învaţă numai prostii la şcoală, sunt suprasolicitaţi sărăcuţii” sunt greşite nu numai ca model (e clar că şcoala nu mai are nici o autoritate dacă părinţii îşi caină în halul ăsta odoarele) – dar şi ca esenţă. Ca să nu mai spunem că renunţarea la materiile „prea grele pentru ei, micuţii” (cu matematica în frunte, evident) este de fapt împotriva interesului oricărui părinte care se presupune că ar vrea să-şi pregătească copilul pentru viaţă. Pentru confruntarea cu chestii mai dificile, nu cu matematica propriu-zisă.

Observaţie: să nu se înţeleagă că aprob, implicit, ce se petrece în sistemul şcolar românesc. Ştiu de la sursă exact cum se prezintă harababura.

Iar fix de aici vine observaţia următoare: bun, ceva trebuie făcut. De acord, sistemul e o struţocămilă fără cap şi fără coadă, trebuie schimbat fundamental. Moment în care se desfundă ţeava propunerilor cu modele vestice: că uite cum au ăia din Finlanda, că uite cum au ăia din SUA, din Danemarca şi din te mai miri unde. Că pot să-şi aleagă, că au mereu profesorii şi mijloacele la picioare, că li se dă, că li se face, că sunt întrebaţi şi băgaţi în seamă.
Şi, cum facem mereu noi oamenii atunci când ne găsim modele în viaţă, vedem numai părţile bune şi alea care ne convin.
Da, într-adevăr, au elevii din vest multe opţiuni la dispoziţie. Dar nimeni nu vede că toată schema de opţiuni e gândită şi ea ca parte dintr-o schemă mai mare, şi anume învăţarea copiilor ălora cu gândirea critică, decizia şi argumentaţia. Alegerea opţionalelor ălora e ca atunci când părinţii spun „Ce ai chef acuma: speli vasele ori duci gunoiul?” – copilul face treaba care-i place mai mult, dar tot face ceva.

Şi încă o chestie: când se cântă despre sistemul finlandez, şi sistemul finlandez în sus, sistemul finlandez în jos… are toată lumea orbul găinii? Eu una, când mă uit în lista PISA, văd pe primele 7 poziţii bâzâind numai chinezi, taiwanezi, japonezi şi coreeni! Finlanda e abia hăt!, pe 12 – şi nici măcar nu e prima dintre suratele europene! De sistemul elveţian am doar un habar foarte vag, dar despre sistemul olandez ştiu din întâmplare că e foarte exigent la note (cam ca la francezi).
Deci? Lumea bagă plugu-n brazdă şi munceşte, iar românii se gândesc „reformeze” învăţământul punându-i steluţe duioase şi făcându-l mai dulceag şi mai mămos?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s