Care-i treaba în Lüneburg

Așa, ca lecție de geografie, Lüneburg ăsta are vreo 72.000 de locuitori și e la 40-50 km SE de Hamburg. Sau, mai concret, la juma’ de oră cu personalul – motiv pentru care multă lume face naveta asta zilnic.
Ba, apropos de navetă: în Berlin am fost la adăpost de un element foarte important din cultura germană, respectiv naveta zilnică de sute de kilometri pe care lumea o efectuează fără să crâcnească – iar asta nu e o figură de stil. Deci așa se face că am colegi care locuiesc în Bremen, în Hanovra, ba chiar în Berlin.

În ceea ce mă privește însă am hotărât s-o iau ușurel și să-mi fac viața cât mai simplă: pentru început locuiesc chiar în orășel, în centrul vechi chiar, la 8 minute cu bicicleta de locul de muncă. M-am mutat suficient în ultimele luni, acuma pot să-mi permit să-mi trag sufletul. Din ianuarie revin la parametrii normali de oraș mare (mă mut din nou, la Hamburg, pe termen lung) – dar până atunci mai este, așa că deocamdată o să mă simt ca-n concediu în Lüneburg aicea, și pe asta mă concentrez.

Ce am văzut și ce m-a impresionat până acuma?
Păi în primul rând nu prea există scăpare de vestitul Centru Vechi. Care… Ce-i al lui e-al lui: secolul XV, conservat 100%, mare, autentic, viu și foarte foarte frumos. Am aflat și „de ce?”-urile care-l fac așa special, și e o istorie interesantă.
E vorba despre zăcământul de sare de dedesubt. Sare care era, în Evul mediu, esențială pentru conservarea peștelui care venea de la mare și se îndrepta spre sud. Odată intrat în uniunea hanseatică, Lüneburg a căpătat monopol pe sare, așa că și-a permis să o vândă foarte scump, ceea ce l-a făcut să devină foarte brusc foarte bogat.
Atât de bogat încât până și cei mai săraci locuitori și-au permis case de piatră – și nu de lemn, cum era moda vremii. Și ceea ce ar fi dus la dispariția cartierelor sărace în incendii, așa cum s-a întâmplat mai devreme sau mai târziu în toată Europa.
Bogăția asta a durat o vreme, până ce s-a stricat treaba cu Hansa iar prețul sării s-a prăbușit, făcându-i pe locuitori foarte brusc foarte săraci.
Atât de săraci încât nu și-au putut permite renovări sau cine știe ce schimbări majore prin târg, așa că lucrurile au rămas cum le-a prins vremea.
Un ultim impuls de ignoranță s-a întâmplat în anii ’60, când municipiul a hotărât că centrul vechi nu mai putea fi restaurat și că singura soluție ar fi fost demolarea completă și construirea unui centru nou. Ceea ce a declanșat proteste și mișcări civice – în care s-au implicat, se pare, oameni cu știință și voință, care au adus în cele din urmă soluții de salvare a patrimoniului.

Dramatică nițel povestea, nu-i vorbă – dar cu atât mai palpitantă.

Așa stau, deci, treburile – un fericit lanț de coincidențe care face ca rezultatul să fie chiar remarcabil. Nu există doar un „centru vechi” al vechilor instituții (biserici, camera de comerț, mânăstirea, berăriile, etc) – ci și zona rezidențială, îmbârligătura de căsuțe mici care încă se țin bine, arată delicios, și sunt locuite fără probleme. Am stat cu Couchsurfing în una din ele, și sunt puse la punct și pe interior.

Nu trebuie să spun cât de tare mă bucur că o să prind perioada Crăciunului aici! 🙂

Ce m-a mai impresionat a fost faptul că nu m-am simțit ca-n oricare orășel german standard, cu zona pietonală burdușită ce setul standard de mărci din sfera H&M, zara, mango. Chiar era cât pe ce să concluzionez că nu există H&M! (desigur, l-am descoperit în cele din urmă, că unde s-a mai pomenit oraș german fără H&M???). În rest însă multe confecții locale, ceea ce e încântător.

Mă rog: wikipedia zice că Lüneburg are așa o densitate de mare de cârciumi pe cap de locuitor încât e pe locul 2 în Europa în privința asta, după Madrid. Ăăă… Eu una aș fi ceva mai prudentă înainte să mă arunc în asemenea afirmații – nu de alta, dar eu am avut prima aterizare în oraș într-o joi pe la 20:30, și am avut timp de omorât până pe la 22:00. Ei bine, seara aia de joi din centrul vechi mi-a semănat mai degrabă cu o seară de joi din Rădăuți decât cu una din Madrid – deci… O fi Madridul de vreo 70 de ori mai populat decât Lüneburg, dar dacă e s-o luăm strict proporțional sunt convinsă că orice cătun din Vaslui, cu 1-2 cârciumi la cei 50 de locuitori, ar fi sus de tot în acel top.

Cam atât pe moment, o să mai revin cu impresii, pe măsură ce se mai adună.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s