Esti acasa, duminica dimineata, dormi dupa o noapte in oras. E deja 10, mobilul vibreaza pentru ca tocmai ai primit un mesaj pe Facebook. Faci ochi, te uiti chioras ma mobil, injuri in gand pe cine dracu s-a gasit sa te trezeasca, citesti mesajul si oricum nu-i raspunzi ca ar fi prea de tot brutal.

Esti cu jumatatea ta mai buna la cinematograf. Sau la bucatarie sau la restaurant, nu conteaza unde, important e ca intreprindeti ceva interesant, conversatia merge, radeti sau dezbateti o treaba, e un moment misto. Si-ti vibreaza mobilul pentru ca tocmai ai primit un mesaj pe Facebook. Te intrerupi din ceea ce faceai si-ti indrepti atentia spre smartfon, sa raspunzi amicului insipid care ti-a trimis un clip cu ceva fotbal.

Esti la o petrecere, sau la un concert sau pe stadion, o galagie de nedescris in jur, iti suna telefonul. E un amic care, stii dinainte, te suna sa te intrebe ce mai faci. Raspunzi, nu se aude nimic, e un schimb de „Ha?” care se termina in cele din urma cu un „Te sun eu cand termin”.

Esti in intarziere dimineata, in drum spre serviciu, dai sa iesi pe usa cu geanta, manevrand in acelasi timp bicicleta, sacosa de gunoi, continutul cutiei postale si o ditamai caserola cu prajituri pe care le duci la birou ca e ziua ta. Suna telefonul, stii ca e cineva cu un „La multi ani!”, iti elibereai rapid o mana si raspunzi intr-o gafaiala cu care-l faci pe cel de la telefon sa se grabeasca, sa devina „la obiect” cu ceea ce are de comunicat, si sa te lase in pace.

*

Ce au situatiile astea in comun?

Simtul datoriei si obedienta fata de telefon. Cand suna, apai automat intinzi mana sa preiei mesajul. Automatismul de a da prioritate sfantului telefon.

Sunt pline cartile si site-urile cu povete de bune maniere, ca e de prost gust sa iesi cu un om la o bere si tu sa stai in telefon. Nu mai vorbim de iesitul la ointalnire romantica. Dar cred ca nici nu trebuie sa te apuci sa urmezi sfaturi de bune maniere, ci pur si simplu e o chestiune de respect de sine, parte din felul personal de a fi: nu raspunzi la un telefon aniversar atunci cand esti pe fuga, ca nu are nimeni de castigat din asta; nici cand esti la concert, serios, chiar nu moare nimeni daca nu-ti indeplinesti sfanta datorie de a raspunde la telefon.
Mai mult: poti sa fii intr-atat de vizionar incat sa-ti dezactivezi notificarile de la Facebook, sa nu te bazaie chiar pentru fiecare rahat. Sunt momente cand pur si simplu „viata are prioritate” si cine are ceva important de comunicat poate sa mai sune o data sau sa-ti lase un SMS.

Nu vreau sa arunc postarea asta in trivial, dar exista un elefant roz in tot contextul asta: cand esti in dormitor cu partenerul/a, faci pauza si raspunzi la telefon? Probabil ca nu, si e bine ca nu. Ei bine, tot asa mai exista si alte contexte in care respectul fata de ceilalti (si, in fond, fata de tine insuti) e prioritar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s