Reparatorii de ocazie

Când te confrunți cu o problemă și o împărtșești celor din jur, există, în mare, două tipuri de reacție: oamenii care se concentrează pe partea empatică, și cei care se concentrează pe partea practică.

Cei care preferă să fie doar empatici („doar”, ca și cum asta ar fi simplu) presupun din start că tu, cel cu necazul, nu vrei decât să ai cui te plânge, că vrei doar să vorbești cu cineva – așa că funcționează mai mult ca o oglindă, ca un perete animat, fără să se gândească să intervină cu vreun sfat sau cu vreo implicare de alt fel. Uneori frustrant pentru vorbitorul aflat în impas, alteori balsam.

Ceilalți (majoritari, de altfel) se străduiesc să nu te lase pe tine, cel cu jalba-n proțap, să pleci de la ei fără un minim câștig, macăr o idee sau un sfat cât să merite măcar timpul zăbovit de vorbă cu ei. Se străduiesc să te ajute, că de-aia sunt prieteni, așa că se implică, își scormonesc creierul să găsească soluții la problema ta.

Și care-i baiul? Păi, dacă ți se strică calculatorul, și se-ntâmplă să fii la o bere cu un amic din prima categorie… O să te răcorești înjurand despre cum nu-ți pornește măgăoaia, dar cam atât; cât privește idei de rezolvare și soluții posibile… Asta e treaba ta, de la amicul empatic n-o să găsești inspirație. La amicul practic în schimb…
El are presiunea datoriei de a răspunde ceva (orice!) indiferent dacă se pricepe sau nu la subiectul abordat. Și, mai ales în cazul în care nu se pricepe la calculatoare, s-ar putea să vină cu soluții de tipul „păi încearcă și tu să-l bagi în priză”. Sau, și mai bine: soluția vine sub formă de întrebare „dar te-ai gândit să-l bagi în priză?”

Nu știu care din cele doua situații e mai frustrantă, dar parcă în primul caz paguba se limitează la lipsa unui ajutor real – în vreme ce, în a doua situație, nu numai că ajutorul nu-i de mare ajutor dar îți mai și jignește inteligența.

Sunt puțini oameni care știu să dea ajutor practic cu adevărat folositor. Îi excludem pe ăia care, întâmplător, se pricep la domeniu (dacă te plângi de calculator la amicul IT-ist, sunt șanse mari să afli ceva util). Nu prea există modele de la care să se poată deprinde iscusința asta asta de a ajuta fără să-l încurci pe om. Așa că hai să ne auto-educăm pe principiul „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.
Dacă un apropiat se plânge că de câteva luni de zile caută o cale de a călători pe Lună… hai să nu-l întrebăm dacă a întrebat la NASA. Dacă vecinul se plânge că i-a picat netul, hai să nu-i sugerăm să sune la serviciul clienți. Și, în general, hai să le atribuim și altora capacitatea de a se gândi la soluțiile care nouă ne vin în cap așa, într-o fracțiune de secundă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s