Nu demult am ascultat pe BBC un documentar/ reportaj/ interviu despre beneficiile plimbatului, că mai nou ar fi ieșit un val de demonstrații științifice care să susțină asta. Cum și mie îmi place să mă plimb aiurea fără vreun țel, și cum apreciez și singură valoarea unei ore la pas vioi prin parc sau prin cartier… am fost evident foarte încântată că mi se confirmă convingerile. Nu mai știu ce nume avea cel intervievat, dar sunt aproape sigură că e unul din numele pomenite în articolul ăsta, articol care compilează cam tot setul de argumente în favoarea plimbatului.

Ce nu pomenește articolul, dar mi-a rămas mie în cap de la reportajul cu pricina, sunt argumentele pentru plimbatul în doi. Cu prieteni, parteneri, șefi, colegi, vecini, orice. Teoria ar fi că în momentul când stai la masă/ birou, față-n față, nu prea ai alte opțiuni decât să-l scrutezi pe cel din fața ta – în vreme ce în timpul plimbării aveți amândoi aceeași viziune asupra lumii, se naște o camaraderie de „umăr-la-umăr”, iar scrutarea reciprocă nu mai e singura opțiune, ci are o alternativă. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s