Că tot a trecut deja o vreme de când nu am mai abordat întrebări despre viitor, iaca acuma iarăși mă-ntreb cum o fi când o fi? – de data asta despre imaginația urmașilor.

Sunt mulți nostalgici pe internet care fac apologia copilăriei din anii ’80 – sau, poftim, ’90. Într-un cuvânt copilăria pre-televizor, pre-internet. Nu pot să nu rezonez, pe undeva, cu ideea asta – ceea ce e și normal, toată lumea își vede copilăria însorită. Încerc să nu fac judecăți de valoare, nu proclam că ceea ce am trăit eu ar fi mai bun decât ceea ce au la dispoziție copiii zilelor noastre – dar cu toate astea realizez că oi fi fost ultima generație care să fi profitat de educația făcută după metode și căi rafinate în decursul istoriei. Metode mai bune sau mai rele, cum or fi fost ele – și „rafinate” în sensul de „șlefuite”, „adaptate”. De ce mă gândesc la asta?

Păi o mare curiozitate pe care o am față de generația care intră in lume direct acuma, în epoca smartfoanelor, se leagă de tipul/ calitatea/ diversitatea și abordarea imaginației viitorilor oameni.
Să mă explic.

Înainte să învăț să citesc, majoritatea poveștilor mi le spunea mama, și erau inventate de ea ad-hoc. Și țin minte drama cea mare legată de o poveste care întâmplător mă impresionase foarte foarte mult – dar, când am cerut s-o aud din nou, mama săraca nu mai ținea minte toate detaliile din versiunea iniținală, așa că rezultatul nu a mai fost la fel de emoționant. Ceva cu două fete (surori?), una blondă și una brunetă, și un iepuraș, apoi o furtună noaptea și… cam atât e sigur. Dar apoi am colaborat la versiuni alternative, unele comice, altele tragice, așa că drama s-a mușamalizat. Apoi mai țin minte că Anotimpurile lui Vivaldi au fost un alt surogat pentru televizor: tot mama m-a inițiat, uite acuma bucata asta așa veselă și zglobie, auzi?, parcă iese soarele într-o poiană după o ploaie de vară, sau uite asta parcă ar fi un fulg care plutește încetișor prin aer.
Și-n rest marele surogat al televizorului: jocurile din fața blocului, din spatele blocului, din spatele blocului celuilalt – jocuri inventate, improvizații cu bețe, cu cârpe, cu obiecte bizare găsite pe jos. Mă rog: nu zic nimic nou, că bănuiesc că toată lumea știe la ce mă refer.
Cablu cu Cartoon Network s-a tras în cartier abia prin ’93 parcă, iar primul calculator l-a adus tata în casă abia prin ’94 sau chiar ’95 – un 286 cu care nu știu ce tot făceam, dar cumva petreceam destulă vreme navigând cu Norton Commander și scriind „fișiere”. Ah da, și mai aveam și un joc, jbird îl chema, dar păsăroiul ăla scotea niște sunete infernale atunci când țopăia, așa că nu aveam voie să mă joc decât eventual la ore la care asta nu deranja.

Cam asta-i ceea ce aveam la dispoziție, cu asta operam. În momentul când vizualizam poveștile care mi se spuneau nu prea aveam material ajutător despre cum arăta „iepurașul”. Mai văzusem ilustrații prin cărți, așa că dacă era să-mi imaginez un urs porneam de la imaginea aia din cartea aia.
În rest însă nu mi se băgase în cap nimic, totul era o libertate din aia „de nevoie”, izvorâtă din lipsă. Vizual, auditiv, practic, lateral, organizatoric, narativ – era treaba mea cum îmi decoram viața.

Ei, dacă acuma copiii cresc deja având automat predefinit modul cum arată un urs, ba chiar și un urs polar, un urs panda, un urs koala sau un urs grizzly, o prințesă blondă, o prințesă brunetă, o prințesă cu păr lung, una cu păr scurt sau una cu coc – mă-ntreb unde mai sunt spațiile goale în care imaginația poate să mai facă un pas în lateral și să respire. Nu subestimez în nici un caz capabilitățile generațiilor viitoare – dar mă gândesc adesea și la metafora punctului din plan: se mișcă înainte și înapoi, în dreapta și în stânga, are impresia că are posibilități infinite, dar săracu’ habar n-are de cea de-a treia dimensiune.
Așa mi se pare și trendul gândirii contemporane, cea care ajunge să fie inevitabil livrată tinerilor următori: un milion de posibilități, da, dar toate în unul și același plan cultural definit de internet – Hollywood – globalizare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s