Că „Alah” e cuvântul arab pentru „Dumnezeu” – asta știe toată lumea. Mai puțin decât „toată lumea” sunt cei care știu – sau realizează, sau au aflat, sau au învățat la școală – că acest cuvânt ține exclusiv de limbă, dar nu exclusiv de religie. Asta înseamnă că „Dumnezeu” e „Alah” pentru toți vorbitorii de arabă, fie ei de religie creștină, budistă, sau ce religii s-or mai găsi prin spațiul arab. În biserica romano-catolică din Istanbul (aia de pe Istiklal, pentru cine știe, că alta nu vizitai) toate rugăciunile de pe pereți sunt închinate așadar lui Alah – chestie care m-a surprins atunci când am văzut-o pentru prima oară; genul de chestie pe care ar trebui s-o știi, dar totuși te surprinde atunci când o vezi.

Având în vedere aspectul ăsta, cam cum ar trebui să reacționăm când ne e dat să auzim că în Malaezia, țară cu foarte mare diversitate culturală și lingvistică (dar majoritar musulmană), mai nou s-au trezit musulmanii că vor să interzică celorlalte religii (în speță creștiilor) să folosească fix cuvântul „Dumnezeu”. De fapt au și interzis. Pe motiv că ar provoca „confuzie”… … … …
Treaba lor, să-și caute alt cuvânt, Alah e proprietate intelectuală cu © al musulmanilor, restul n-au decât să se descurce.

Nu, pe bune. Cum ar trebui să reacționeze un om de bun simț la așa ceva?

Mbine, după cum e simptomatic și previzibil în cazul ideilor deplasate, ele sună etanș la prima vedere – dar în schimb dau naștere unor complicații și unor scărpinări pe după ceafă cu despicatul firului în patru… ce nu s-a văzut. Mai exact, când veni vorba să se pună în practică ideea asta măreață și-au dat seama că nu au cum să interzică nici unei religii ce fac și ce vorbesc credincioșii la ei în lăcașele de cult, cum se roagă și ce cuvinte folosesc în ritualuri. Deci hopa-pardon, ce-i de făcut? Că statul se oprește la ușa bisericii! Dar iaca veni și ideea salvatoare: statul nu poate reglementa cuvântul vorbit – dar în schimb îl poate reglementa p-ăla scris. Deci să nu mai apară „Dumnezeu” în ziarele comunităților! Excelentă idee, felicitări, s-a rezolvat problema!
Dar stai, că și Biblia e tot cuvânt scris! Deci ar trebui, în consecință, șters cuvântul „Dumnezeu” și din Biblie! Ăm, dar stai, hopa, că asta e totuși cartea sfântă a religiei respective, nu poți să intri chiar așa cu bocancii pe-acolo, că mai faci o nefăcută și ți-i pui pe toți în cap. Văleu, ce complicat!

Cum ziceam: cu cât punerea în practică se dovedește a fi mai îmbârligată, mai plină de excepții, mai greoaie și mai improvizată – cu atât înseamnă că ideea inițială e mai tembelă.

Am mai avut ocazia pe-aici să critic idei care se află în tangență cu Islamul. Și, cum în fața Internetului trebuie să-mi iau totuși cât mai multe măsuri de precauție, sunt nevoită să repet unul și același Post Scriptum: cine e tentat să tragă concluzia că am ceva cu Islamul, să se abțină; cine a înțeles din textul ăsta că mă scandalizează musulmanii, ăla să citească mai întâi Foarfeca din scoarță-n scoarță înainte să vorbească; ba, mai mult, să citească părerile Foarfecii în legătură cu tâmpeniile extravagante, și să vadă că nu le asociez cu nici un popor, cu nici o religie, rasă sau sex – le redau aici fără discriminare, așa cum sunt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s