Din categoria părerilor ne-cool de care nu ne este frică ne permitem să punem pe tapet de data asta problema cu regulile.

Că e cool și chiar șic să te dai rebel, anarhist, încălcător de reguli, nepăsător și critic la adresa lor, mai-bine-știutor în orice privință, susținător al libertății și a neîngrădirii. Și nu numai șic sau cool, ci și îndreptățit: într-o lume perfectă, fiecare ar pune sub semnul întrebării fiecare regulă cu care se confruntă, și, după o examinare temeinică și argumentată, ar hotărî dacă e bună de urmat sau de aruncat la gunoi.
De exemplu, oprirea la culoarea roșie a semaforului se poate dovedi o treabă bună – iar dovedirea se face în doi timpi și trei mișcări, empiric, direct în fața blocului; cine supraviețuiește va fi convertit. În celălalt capăt al spectrului, regula că întoarcerea din drum aduce ghinion merită reexaminată și retrogradată la statutul de superstiție amuzantă.

Dar revenind la semafor – și, prin extensie, la trafic în general. Traficul e un joc cu reguli clare, valabile pe plan universal. Semnele de circulație, semaforul, prioritatea de dreapta – toate astea sunt reguli. Iar funcționarea jocului stă esențial în încrederea reciprocă a participanților că toți ceilalți cunosc și respectă aceleași reguli. În plus, dat fiind că homo sapiens e cam tăntălău și nu ia în serios pericolul unui accident, regulile mai sunt și ranforsate cu sancțiuni, ca să fie sigură treaba. Pe scurt: e un joc în care, dacă vrei să participi, trebuie să-ți însușești regulile și să-ți iei angajamentul de a le urma.
La fel ca-n fotbal, dacă e s-o aprofundăm în domeniul jocurilor. Fiecare aleargă după minge cum îl taie capul, dar există totuși un set de reguli fără de care jocul n-ar mai fi valabil. Ofsaid, fault, astea.

Așa și cu legile statelor, așa și cu regulile comerțului, ale naturii, ale societăților, ale interacțiunilor dintre oameni. E maxim indicat să luăm la puricat fiecare regulă – dar e la fel de important să ne dăm seama care regulă e „roșu la semafor” și să n-o contrazicem. Pentru o femeie occidentală care călătorește în Arabia Saudită, purtarea năframei e „roșu la semafor”; e un joc în care intră odată cu pășirea pe acel teritoriu, și trebuie să-i respecte regulile. Un român care emigrează în State intră într-un joc în care una din regulile de căpătâi este declarația anuală de impozite; aia trebuie făcută, e roșu la semafor. Pentru un arab ajuns într-o societate vestică, poligamia este roșu la semafor; ori își ia neveste din „echipa” proprie (femei care joacă în același film, urmând aceleași reguli), ori se mulțumește cu una singură.

Pe de altă parte, cât e mai simplu și mai clar setul de reguli, cu atât mai plăcut și mai flexibil jocul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s