P1040595 (copy)Pentru cine nu știe, domeniul imobiliar de pe aici e foarte strict organizat și foarte reglementat. O casă cu mai multe apartamente (un fel de bloc) are un proprietar; proprietarul însă poate să trăiască în Bahamas, că oricum administrarea propriu-zisă a clădirii  e obligat s-o încredințeze unui administrator calificat în domeniu. Administratorul e acela care se ocupă de renovări/ reparații/ mentenanță/ curățenie – dar și acela care are ultimul cuvânt de spus cu privire la noii locatari (în caz că se eliberează vreo locuință și vor să se mute alții). El cunoaște cel mai bine casa, apartamentele, beciurile, curțile, locurile de parcare; ghena de gunoi, căsuțele poștale, interfonul, florile de pe scară. În fine: la administrator te duci dacă ți se strică ceva prin casă (un ceva care ține de apartament, cum ar fi centrala, instalația sanitară etc), la administrator ceri voie să bați cuie în pereți. Nu în ultimul rând administratorul e acela care veghează și supraveghează modul în care chiriașii mențin locuințele și dependințele; dacă nu-i convine ceva, are în mână arma cea mai eficientă: trimite o firmă să rezolve problema, iar chiriașul se alege cu factura.

Am făcut introducerea asta lungă în loc de argument pentru importanța administratorului, să fie limpede de ce lumea cam tace-n front în fața Administrației, și tinde chiar uneori spre pupincurism. Și ca argument pentru atenția sporită când la telefon mi s-a prezentat zilele astea madam administratora.

Neștiindu-mă cu vreo muscă pe căciulă, și dat fiind că până acuma relația a decurs minunat, credeam că m-anunță ceva de rutină, ba chiar mi-a încolțit scurt teama că te pomenești că vrea să renoveze fațada. Dar nu.
– Să știți că am fost ieri prin curțile interioare și am văzut că grădinile sunt în ultimul hal. Să spun drept, am rămas chiar perplexă!
– [Văleu, ce standarde o avea femeea asta??? N-oi fie eu grădinăreasa-model, dar peticul meu de pământ zău c-arată acceptabil – sau, cel puțin, așa cum l-am găsit.]
– Nu vreau să vă ameninț, dar trebuie să știți că îngrijirea grădinii face parte din contract, iar dacă nu vă achitați de această datorie voi fi silită să trimit o firmă să facă treaba în locul dv.!
– [O tu doamne, dar ce-am făcut??]
– Da, am văzut că la dv. nu e tunsă iarba…
– [Pfiu, Pentru atâta lucru mă suni să mă ameninți? Când dracu era s-o tund dacă tot plouă de câteva săptămâni?]
– …și am văzut și o sticlă de bere la dv. în curte!

*

Am trăit așa:
– un scurt moment de derutare în care n-am știut exact ce a codificat femeia cu metafora „o sticlă de bere”;
– o privire alarmată prin grădină, în căutarea unei sticle ne-metaforice, aduse poate de vreun uragan pe timp de noapte;
– constatarea că singura sticlă de bere era cea pe care o folosesc ca contragreutate la o piatră deasupra unui mușuroi de furnici, și în același timp scrumieră pentru prietenii fumători
– momentul-cheie când autoritatea femeii revoltate de la telefon s-a transformat într-o glumă, o anecdotă de istorisit în societate.

Uite-așa despotul de care ascultă toți vecinii fără să crâcnească și-a scuturat vălul de autoritate și s-a dezvăluit ca o cucoană isterică, căreia nu-i intri în grații indiferent ce-ai face, și care mereu va găsi un nod în papură. Și de aici învățătura de minte că vorbitul prea mult nu ajută la insuflarea respectului, ba chiar știrbește autoritatea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s