Bunici și avioane

O vorbă de-a bunicilor mei, vorbă care la vremea respectivă nu avusese nici o semnificație pentru mine, își arată acuma valoarea de adevăr.

Era doar o remarcă en-passant din categoria „ehei! ușoară e viața pe timp de pace!”. Cumva că pe timp de pace ai de toate, prin contrast cu viața pe timp de război, care e grea chiar și pentru aceia aflați departe de tranșee și de liniile frontului. Cum ziceam, la vremea respectivă remarca a sunat mai mult ca un clișeu, ca una dintre înțelepciunile arhi-cunoscute pe care le spun de obicei bunicii, nu prea aveam cum s-o iau în serios.

Ei bine, na: acuma, cu „situația din Ucraina”, se pune problema redirecționării unor fonduri mai mari către armată și înarmare, apar restricții economice pe plan internațional – și, într-o lume și așa dificilă, acuma mai intră în joc și o componentă de înverșunare. Nu vreau să deplâng, gratuit, situații neplăcute – pur și simplu e vorba de o constatare: situația asta de conflict prin Ucraina nu are numai efecte imediate, vizibile acum, cu claritate; dimpotrivă, va avea mai ales consecințe nebănuite, și pe termen lung. Începând, sigur, de la micul detaliu supărător pentru cetățenii din zona Rădăuți, care nu mai pot să facă turism de shopping peste graniță – dar nu ăsta va fi singurul sau cel mai mare inconvenient din poveste.

Dacă ne gândim la urmări în forma unor dificultăți financiare, sunt foarte curioasă de unde anume or să se redirecționeze banii către armată (la România mă refer acuma în mod special, deși e valabil peste tot). Că doar n-o să-i scoată guvernul din pălărie, vor trebui tăiați de undeva. Și mai sunt, de asemenea, deosebit de curioasă pe ce anume se vor duce acele fonduri. Couriozitatea asta provine mai ales din ideea mai veche pe care am mai povestit-o pe aici, și anume că armata clasică și înarmarea cu pistoale (poftim: cu avioane de vânătoare și tancuri) nu prea mi se mai pare sustenabilă. Adică să aducă un beneficiu real pe termen lung.

Nu sunt eu nici prima nici singura care se uită sceptic la armamentul de care dispun statele lumii în ziua de azi: am citit zilele trecute o analiză foarte pertinentă (și îngrijorată) care remarca faptul că, împotriva invadatorilor anonimi din primăriile Ucrainei de Est, nu se pot folosi avioane F-16. Mă oftic că nu mai găsesc articolul, dar autorul făcea o analiză lucidă a armelor rusești (dezinformarea, infiltrarea unor agenți, instigarea, cumpărarea conducătorilor, etc) – și aducea la sfârșit observația lucidă (și de bun simț) că Occidentul nu știe să răspundă la asemenea metode. Pentru că, după cu spuneam, împotriva activiștilor din acțiunea „occupy primăria” nici NATO nici Ucraina nu se poate lupta cu MIG-urile, iar dacă alte idei n-au… pierd jocul din oficiu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s