Vvvai ce senzație mișto e atunci când cineva scrie exact, dar exact lucrurile care se conturau difuz și în căpățâna proprie! Sigur, în asta constă diferența dintre un scriitor și un om de rând: pentru scriitor, fiecare gând și fiecare experiență sunt materialul de lucru, așa că tot „antrenamentul” de-o viață se duce în formularea, exprimarea, condensarea și transmiterea acelor gânduri și experiențe. Noi ăștialalți nu avem resursele, nici timpul, nici uneltele, nici exercițiul – așa că mai bine luăm aminte.

Să nu divaghez: am conturat undeva, crud și amator, portretul „hipstărului bucătar” – și, chiar dacă l-am mai completat și aici și aici, nu voi ajunge în veci la nivelul de acuratețe a unui jurnalist culinar. Nu cânt la chitară, dar dacă aș cânta în timpul liber prin garaj (fie și zilnic), tot n-aș ajunge in veci la nivelul lui Hendrix. Așa că, dacă invit lumea în vizită, mai bine pun Hendrix în difuzoare decât să cânt personal.

Astea fiind zise: despre mărirea bucătăriei egotariene (nu știu prea bine ce înseamnă egotarian, așa că nu știu să traduc – dar măcar știu unde bate)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s