Uof. Problemă spinoasă, iese uneori la iveală atunci când a) trebuie cineva să facă o declarație populistă, și b) nu există o temă mai bună de atacat. Și, ce să vezi?, săptămâna trecută s-au întrunit astea două criterii, și Ponta a ieșit la rampă să arate lumii noul bau-bau: că sar prețurile la electricitate cu 50% dacă se promulgă nuș’ce lege. Minciună sfruntată – de fapt, nici măcar minciună, ci pur și simplu rodul imaginației – pentru că, ulterior, onor primul ministru singur s-a corectat și a zis că „da, de fapt crește cu 50% doar componenta pentru energie regenerabilă din factură. Adică factura în total cu 1% crește.

Mă enervează treaba asta pe două fronturi. Unul e dezinformarea mediatică: prostimea a înțeles că factura crește cu 50%, s-au alarmat, s-au îngurguțat – și, chiar dacă ulterior vine și o dezmințire, dezmințirea nu e niciodată prezentată cu la fel de multe surle și trâmbițe în burtiera de breaking news. Deci dezinformarea s-a produs, a iscat o atitudine, și gata. Nu prea mai e ce face.

Al doilea front e efectul dezinformării ăsteia: iarăși o cauză bună e demonizată, pentru că nu e înțeleasă. La fel ca „protecția muncii” și „sanepidul” – „protecția mediului” e un capitol nesuferit, făcut mereu de mântuială și cu neplăcere, toată lumea face numai de formă ceea ce i se cere, iar „ăștia cu mediul” sunt vestitorii plictiselii și a interdicțiilor care încurcă pe toată lumea. Și, cum nu avea încă „protecția mediului” suficiente bube, acuma încă și asta: din cauza lor se scumpește lumina cu 50%!

Două treburi (anecdotice aproape, dar din păcate reale) care arată cam care e nivelul de informare și de cunoștință-de-cauză prin România cu privire la certificatele astea.
1) În lume nu există numai Certificate Verzi, ci și Gri și Albastre, toate trei din aceeași familie. Diferența dintre ele constă în cine le emite și ce anume acoperă. Nu intrăm în detalii, însă denumirea de „verde” cel mai probabil că s-a nimerit aleatoriu. Întâmplător, astea Verzi sunt și cele mai populare, și de-aia cred că în România nici nu există de altă culoare. Deci legătura aia cu „Verzi, deci să fie ceva cu poluarea”… nu-i chiar așa cum pare.
2) Certificatele Verzi sunt una, certificatele de emisii sunt cu totul altceva. Nu și pentru presa românească, care le-ncurcă grav, și nu știi niciodată dacă te poți baza pe informația din fața ochilor sau săracii se refereau la celelalte certificate. Și de aici probabil nici publicul român în general nu e mai breaz. Amândouă certificatele sunt cumva rude, însă au altă proveniență și altă destinație. În fine, cine are curiozitate n-are decât să se informeze.

Având așadar în vedere nivelul pe care defilăm… na, cumva e de înțeles (deși trist și-amar) faptul că, neștiind la ce-s bune certificatele verzi, nimeni nu pare să le ia apărarea. Construcția eolienelor din Dobrogea în primul rând – ceea ce face România a 5a „putere eoliană” din Europa (iar asta nu-i puțin lucru dacă stai să te gândești cum bate vântul prin Irlanda/ Anglia/ Suedia/ Olanda/ Danemarca/ Norvegia/ etc.). La ce e bună construcția eolienelor? Păi în afară de ideea generală că orice investiție nouă e bună, și de faptul că actualele unităti de producție deja gâfâie de bătrânețe… în afară de asta poate se împute treaba și mai tare în Ucraina și ne trezim, ca Slovacia și Bulgaria în 2009, cu lumina stinsă în toiul iernii – și-atunci o să fie mai clar la ce e bun fiecare kWh „furat” de la ruși. În al doilea rând, s-au subvenționat din banii de pe certificate tot felul de găuri, de la pierderile Hitroelectrica/ Termoelectrica până la minele de pe Valea Jiului (mă rog, subvențiile astea au fost mai puțin legale, că statul în mod normal n-are voie să-și subvenționeze propriile pierderi – însă asta e cu totul altă discuție: cine vrea să se intereseze, n-are decât).

Așadar, să recapitulăm: cu cei câțiva lei/ factura de electricitate, populația României și-a făcut posibile niște parcuri eoliene și a dat de mâncare la niște fomiști. Un circuit al banilor de bun simț, zic.
Dacă țața Floarea ar ști exact pe ce se duc banii de la „ăștia cu mediul” și dacă ar ști exact cu cât contribuie lunar la „ăștia cu mediul” – atunci probabil că altfel ar sta lucrurile. Nimeni nu pretinde de la țața Floarea cine știe ce sentimente ecologiste – dar sentimente capitaliste are toată lumea. Păcat însă că săraca n-are de unde să afle toate astea.

Pe tema asta ar mai fi de povestit încă niște romane, că sunt trilioane de dedesubturi, de subtilități, de interese, bani și părți implicate. Nu cu asta ne ocupăm aici, nu vreau să lungesc sau să adâncesc problema. De asemenea, intenționat nici n-am pus surse/ linkuri prin informațiile de mai sus, pentru că nu facem nici propagandă, nici Lectură de Weekend, nici blog despre piața energiei din România. A se lua, deci, ca părere informată și atât.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s