Sunt câteva subiecte de actualitate care, în mod misterios lipsesc din setul de elucubrații la care poate că s-ar aștepta cititorii Foarfecii. Ucraina și situația imigranților români prin UE, spre exemplu. Motivul pentru care nu am abordat subiectele este că… no: ce să zic, ceva ce nu s-a mai spus? Și, oricine a mai citit pe-aici și întrevede linia generală a părerilor Foarfecii, știe să-și dea seama cam ce-aș putea opina.

Și totuși.

Despre Ucraina… am citit foarte mult în ultimele săptămâni, fiindcă e interesant. O dată pentru că Cernăuțiul este ia colea, peste gard de tărâmurile natale – iar perturbațiile de natură revoluționară au efecte directe asupra familiei și cunoscuților. E afectat în primul rând turismul de shopping al tuturor cunoscuților, care merg periodic în bazarul de la Cernăuți să-și facă aprovizionarea cu ce le trebuie; apoi, poate fi afectat transferul invers, turismul micilor întreprinzători care contrabandează hrișcă, biscuiți, tălpici, haine și diverse utilități de plastic înspre România. Ca să nu vorbim de țigări/ alcool, că ăla e un alt pește. Mă gândesc la cei care administrează centrul de refugiați din Rădăuți (fosta cazarmă, dezafectată de când s-a redus armata). Mă gândesc la cei câțiva colegi de generație care lucrează pe la vămi și pe frontieră prin munți. Sigur or avea câte ceva de povestit.

Dincolo de asta mă gândesc că na!, iote cum am ratat eu ocazia să văd Kievul și Odessa acu doi ani, când am trecut prin Ucraina! De-acuma cine știe când s-o mai găsi un prilej? Fir-ar, no! Plus că cine știe, poate că, după ce se mai domolesc apele, o să devină tăt rusofonă, cu vize pentru europeni și astea… Pff. 

Abia în al treilea rând e interesant din punctul de vedere obiectiv: ca eveniment major din lumea asta, probabil unul dintre „cele mai majore” din ultimii ani. Cu atât „mai major” cu cât e la poarta Europei, aci-colea – la poarta unei Europe care deja s-a dezobișnuit de conflicte, și deci nu mai știe să reacționeze. Pentru că, în mare parte datorită Uniunii Europene, prin Europa există o oareșce convenție nescrisă prin care diplomația și negocierea sunt niște valori, un standard de respectat pentru oricine vrea să devină și să rămână cool. Metoda pumnului în masă e câh!, e urât, e de neam prost, ești anti-cool dacă faci așa ceva, nu te mai primesc ceilalți în gașcă. Dar iaca Rusia nu are scrupule de ordinul ăsta – iar de aici încurcătura. Oricum: m-am simțit reconfirmată prin faptul că nea Kerry a zis că „o invazie în stilul secolului 19 este inacceptabilă în secolul 21”. Normal că o să-i dau dreptate, pentru că și eu aș fi zis fix același lucru :p .

Nu în ultimul rând, nu pot să nu văd partea care, pentru mine personal, reprezintă un avantaj. Toată turbulența asta cu Ucraina reprezintă o pleașcă neașteptată, un cadou, o pară mălăiață picată direct în poala celor care fac lobby în favoarea generării de energie din surse regenerabile. Argumentul lor forte a fost mereu ruperea dependenței față de gazul rusesc – care argument părea să pălească în ultima vreme. Ei bine, acuma vântul suflă brusc direct în pânze – și, chiar dacă mâine s-ar termina toate problemele Ucrainei, argumentul o s-o țină tot așa încă niște ani de-acu încolo. Ceea ce (știu, e cinic) e minunat pentru branșa mea.

În fine, ca amănunt exotic: sunt curioasă dacă în Belarus se știe măcar ceva despre ceea ce se întâmplă în Ucraina. Și dacă da, atunci ce anume. Poate o să survolez nițel presa de-acolo când oi avea timp. Mă interesează pentru că am fost acolo, și am văzut sistemul sovietic așa cum mi-a fost el descris de către părinți, lucruri care ar fi fost și în România acu 30 de ani. Nu că Rusia/ Ucraina ar fi ele prea departe în evoluție: cine a văzut vreodată metodele și modul de funcționare în lumea aia, acela e de acord cu mine că vorbim de un cancer, o boală cronică care nu se va vindeca nici mâine, nici peste 10 ani, nici peste 100 de ani. Dar na: măcar în Ucraina, datorită regiunii din vest, există un motiv să se accelereze lucrurile către modelul de mai bine.

În rest? Respect celor care au rezistat și au luptat în Kiev în ultimele 3 luni. Sper ca Ianucovici să plătească cu vârf și îndesat pentru tot ce-a făcut la viața lui. Și cel mai tare îmi doresc ca Putin să fie exclus din „gașcă” și să devină un paria cu care să nu vrea nimeni să se pozeze, cam la fel de dezirabil precum Mugabe, Kim Jong Un, ăștia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s