Imaginația lovește din nou

Apropo de stârnirea imaginației cu care ne-am ocupat zilele trecute: tot din categoria lui „ce-ar fi dacă ar fi?” face parte și istoria cu Khodorkovsky. Incontestabil.

Mda, nu am tematizat recenta eliberarea lui Khodorkovsky pentru că… ei bine, era Crăciunul, calculatorul părinților nu mergea, aveam și alte preocupări. Dar faptele rămân fapte: un fost oligarh rus a stat în închisoare în Siberia 10 ani, și a primit o grațiere-surpriză, de pe-o zi pe alta, pe 20 decembrie 2013. Părerile rămân, de asemenea, păreri: pentru unii Michail Khodorkovsky e un „jidan împuțit” care a delapidat statul rus – pentru alții e un deținut politic, campion a societății civile ruse, simbol al regimului opresiv al lui Putin.

Adevărul nu e nici măcar la mijloc, dar nu asta ne interesează: pentru că dincolo de asta întrebările rămân întrebări. Omul a stat 10 ani în închisoare, izolat, la mama naibii. Imediat ce a ajuns în libertate (la Berlin) a dat interviuri cam tuturor marilor publicații/ televiziuni, și printre altele a pomenit și că-l fascinează progresul tehnologic cu care nu a ținut pasul, și rețelele sociale, tehnologia LED, iPad-ul. Și de-aici întrebările de care ziceam: oare noi ne dăm seama de toate schimbările pe care le-am adoptat în ultimii 10 ani? Oare cum le percepe un om din exterior? Și, de fapt, cum o fi senzația fizică de a fi brusc din nou într-un oraș mare, de a mânca mâncare normală, de a avea oameni și zumzet în jur, de a revedea lumea? Nu mă refer în sens poetico-sentimental, ci pur și simplu ca proces cognitiv. Cum e? Ce se-ntâmplă? Ce observă un om în asemenea situație? Ce anume nu percepe? Și da, un pas mai departe: ce i se pare relevant? NU numai în progresul tehnologic, ci și în general: sigur o fi avut acces la știri, deci știe de NSA, Siria, astea, deci o avea o idee despre lume în general. Dar ce anume i se pare relevant unui om care a avut timp să chibzuiască, să citească, să se liniștească și să se înțelepțească vreme de 10 ani în mijlocul pustietății?

Ca notă anecdotică de pe margine, am avut mereu o plăcere vinovată de a întreba cetățenii ruși cu care am venit în contact ce părere au despre domnul Khodorkovsky. Că un răspuns împotriva sau în favoarea lui Putin mi-ar fi spus multe despre persoana cu care vorbeam. Sau, dimpotrivă, vroiam să văd dacă îmi confirmă ipoteza aia mai veche că despre politică nu vorbește nici dracu. Da, paranteză la paranteză: cred că am mai povestit pe-aici că mereu am rămas impresionată cum, la orice întrebare cu tentă politică, un cetățean rus va răspunde binevoitor și săritor, dar cu o abilitate uluitoare ca la sfârșitul primei fraze să te pomenești că de fapt te-a dus undeva adânc în bălării, departe de subiect, și fără posibilitatea de a mai reveni la tema pe care o vroiai tu. Deci cam asta am căutat mereu când am întrebat „Și? Ce părere ai? Crezi că mai vede lumina zilei Khodorkovsky într-un viitor rezonabil?”. Ei bine, spre perplexitatea, stupefacția și frustrarea mea, am primit de fiecare dată același invariabil răspuns: „Cine-i Khodorkovsky? N-am auzit de el…”. Să ne-nțelegem: „cetățenii ruși” de care vorbesc eu acuma sunt toți fără excepție tineri și cu studii superioare, umblați prin lume. Dar zici că au trăit toți în aceeași peșteră în ultimii 10 ani, nu alta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s