Din experiența acumulată pe călătoriile de lungă durată s-a conturat un set de porunci pe care găsesc că e bine să le consemnez aici pentru posteritate (de fapt am și zis deja că ghidul ăsta s-a cristalizat în timpul recentului voiaj înspre România). „Cursa lungă” fiind… mă rog: fiecare are o limită dincolo de care începe să se urce pe pereți. Știu oameni pentru care orice drum mai lung de trei ore e o tortură – în vreme ce, pentru alți cunoscuți, niște 12h cu trenul sunt „ia, colea”. Deci fiecare citește ghidul următor pe cont propriu, și și-l personalizează dup-aia în funcție de contextul personal.

Porunca întâi: Vezi cum faci să-ți ții picioarele întinse cât mai mult timp.
Nu-i tocmai frumos, da-i sănătos. Cușeta nu e întotdeauna o opțiune, și chiar și-așa, ziua nu prea poți să stai întins. Așa că să fim raționali: la un drum de 10-20-30h, picioarele au de suferit cel mai tare. Mai mult de-atât: mai suferă și după încheierea călătoriei. Or, noi vrem să fie o plăcere călătoria – nu un chin – și vrem să ajungem la destinație într-o formă și o dispoziție cât mai bune. Așa că ne pregătim de-acasă tot ce-avem nevoie [șosete în plus, papuci de casă, jambiere, fiecare cu ce-i trebuie], avem grijă să fim discreți și să nu deranjăm restul pasagerilor, și… ne punem picioarele pe scaunul liber de vizavi🙂

Porunca a doua: Orientează-te și ocupă un loc la ușă (în tren) sau la coridor (în autocar).
Priveliștea se vede și de la geamul ăl’lalt, nu trebuie să cumperi toată vaca pentru o găleată de lapte. Adică dacă te pui direct la geam de dragul priveliștii ai să constați că ai mai puțin spațiu în partea cu geamul, mai puțină libertate de mișcare, plus o suprafață dură în funcție de care trebuie să-ți potrivești mereu oasele, și care-ți transmite voate vibrațiile mașinăriei direct în țeastă atunci când vrei să dormi. Mai mult: geamul e rece/ umed, iar radiatorul se găsește de regulă tot pe-acolo, suflându-ți aer prea rece vara și prea cald iarna. Deci nu. Mai bine la ușă: măcar îți mai întinzi picioarele în lateral – vezi Porunca întâi.

Porunca a treia: Nu fi fraier, ia-ți cu tine tot ce ai nevoie pentru confortul personal.
Dacă n-ai mai văzut lumea luându-și un termos cu cafea, asta nu înseamnă că trebuie să te aliniezi la prostia celorlalți. Îți cauți produse eficiente, multifuncționale – termos compact, o permuță gonflabilă, etc – și-ți porți singur de grijă. Bine: linia dintre confortul personal și confortul celorlați e destul de subțire, și asta o vedem cel mai bine atunci când vecinul de compartiment se simte ca acasă și scoate parizerul sau ouăle cu roșii direct pe ziar. Nu se face. Dar, cu puțină gândire cu premeditare, oricine poate fi confortabil rămânând în limitele discreției și a bunului simț.

Porunca a patra: Relaxează-te.
Te-ai băgat din proprie inițiativă într-un cub inconfortabil, n-ai șanse de scăpare pentru următoarele X ore, așa că nu te văita. Întotdeauna va exista o muchie de scaun care-ți va intra în coaste, un colț de geam care te va împunge în umăr, sau vreo tetieră direct între omoplați. Asta e: nu ești acasă la tine. Mai bine nici nu-ți dai atâta atenție, că dacă te gândești prea mult la astea abia atunci o să descoperi și că ți-a înțepenit un picior, că ți s-a aplatizat o jumătate de fund, sau altă minune. Tai din cafea, te relaxezi pe cât posibil, și îți amăgești atenția în altă parte (vezi Porunca a cincea).

Porunca a cincea: Ia-ți chestii de făcut, pe bune.
Nu fi superficial cu timpul petrecut în tren, nu-ți lua pe fugă 3 reviste din gară înainte să pleci. Ia-ți materiale diverse: și o carte, și o revistă, și integrame/ sudoku, încarcă-ți bateria la telefon, mp3-player și la laptop… na, poartă-ți de grijă. Mai mult: e chiar indicat să-ți iei chestii de lucru pe tren. Sigur ai niște documente pe care nu le-ai studiat încă în profunzime, sau niște legi care ți-ar prinde bine în jobul pe care-l faci. Profesorii sunt aici in avantaj net, corectatul referatelor e o ocupație ideală. În lipsă de asta, merge și croșetatul.

Bonus: în România [și în spațiul ex-sovietic] sălile de așteptare sunt o treabă cu mult schepsis. Dacă există. De regulă put sau sunt pline de dubioși, sau și una și alta. Dar există o șansă de scăpare: autogările private, din ce în ce mai răspândite. Net superioare tuturor sălilor de așteptare din gările/ autogările publice. E cald, e decent, mai ai și-o baie omenească în care eventual să te schimbi. Deci, porunca-bonus: documentează-te de-acasă despre orașul în care schimbi mijlocul de transport, caută autogara privată și vezi dacă ai cum să ajungi pe-acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s