Internetul german se dovedeşte, încă o dată şi fără echivoc, varză. În gările germane primeşti o dată pe zi, per IP, câte 30min de wireless gratis. Sună cam slăbuţ, iar în realitate este încă şi mai prost: semnalul e firav, n-are decât o singură linuţă, şi dispare intimidat imediat ce apare, bâzâind, următorul tren pe peron. După care nu se mai reconctează, că deja ţi-ai accesat porţia.

EuroCity-ul cu care se prezintă ungurii pe ruta Berlin-Budapesta e destul de sărăcuţ şi de prăfuit, dacă mă-ntreabă cineva. Iar compartimentele sunt de jucărie, pentru copii: merg cam 3 oameni pe 6 locuri.

Am elaborat un ghid al călătorului de cursă lungă. Mai urmează să-l editez, şi-l public aici săptămâna viitoare.

Am văzut pentru prima dată Cehia aşa, ca lumea, de la Vest la Est, pe timp de zi. (Mă rog, faptul că a fost pe timp de zi n-a ajutat semnificativ, că la 13:30 era o pâclă de nu puteam citi decât la geamul compartimentului.) Faină ţară, mai ales partea de vest/nord-vest, aia cu munţii, Boemia.

Acu 4 ani, la intrarea în gara Keleti din Budapesta, era un ditamai şantierul, se construia o staţie de metrou. Ei bine, miercuri seara am avut un deja-vu: aceleaşi maşinării, aceleaşi garduri, aceleaşi pasarele ocolitoare.

O treabă românească va fi mereu o treabă românească. Cursa cu microbuzul de la Budapesta spre Cluj: şoferul, un puştan de 20 de ani, high pe energizante şi cafele, care „bagă” pe şosele fără nici o jenă (un şofer deosebit de bun, dacă n-ar fi şi deosebit de agresiv). Mă-ntreabă de 2 ori dacă sunt sigură că vreau bilet. După care înţeleg şi de ce era cursa asta cu o oră mai lungă decât toate celelalte: am ocolit din răsputeri orice autostradă. Nimic nu-i mai frumos decât să mai storci nişte bani din hârtii. Per ansamblu însă, cumva, simpatic.

În Cluj, la 4.30 dimineaţa, eşti în plus. Până şi sala de aşteptare a autogării deschide abia de la 5. Aşa se face că am făcut o plimbare spontană până-n centru şi-napoi – nu de alta, dar la cele -7 grade nu era indicat să mă opresc din mişcare. Faină catedrala şi piaţa de la Matiaş, la ora aia liniştită a dimineţii.

Frumoasă Transilvania. Şi iarna.

Tehnologia ne îmbogăţeşte viaţa, suntem nişte dumnezei cu Google şi Wikipedia la cheremul smartfonului din buzunar – şi totuşi… Discuţie între două studente în tren, boboace mediciniste:

Una: Băi, care-i diferenţa dintre cafeină şi cofeină?

Celaltă: Nu ştiu… eixstă o diferenţă?

Prima: Păi eu am auzit ceva că cafeina se găseşte în cafia, iar cofeina e ceea ce provoacă dependenţă.

Cealaltă: Serios? Hm… atunci înseamnă că cafeaua conţine şi cofeină şi cafeină?

Am zis că erau mediciniste, nu?

*

Concluzia? Excelentă decizie. La capitolul operaţional a mers totul strună, eu am fost echipată cu tot ceea ce mi-a fost necesar pentru confort şi plăcere… ce să zic? Recomand oricui are timp la dispoziţie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s