Virușii numerici uitați prin memorie

Presupun că mă încadrez în normă atunci când vine vorba de relația mea cu cardul, respectiv cu PIN-ul cardului: primul lucru, încerc să găsesc o metodă de memorare a șirului de cifre; apoi, după o vreme, nu mai am nevoie de metodă, că-l țin minte și așa; în fine, după ani de zile de folosire intensivă… mâna deja-l tastează singură. S-a dus deci în inconștient secvența celor 4 cifre, și de acolo e mai greu de scos: nu mai știu să-l spun, PIN-ul. Știu să-l introduc atunci când am nevoie, dar dacă încerc să-l spun, atunci apare brusc ca un șir de cifre straniu, nefamiliar, de care nu mai sunt sigură dacă într-adevăr e PIN-ul meu.

Am întrerupt brusc folosirea unui card, acum 2 sau 3 luni, nu mai mult. Nu m-am îngrijit de soarta PIN-ului, nici nu mi-am pus problema de el. Apoi, cu ocazia momentului cumpărării cadourilor de Crăciun, mi-am amintit de ultimii bănuți de pe el, și l-am luat cu mine la magazin. Unde, la magazin, am trecut prin momentul penibil al plății, când, ce să vezi?, „PIN incorect!”. Am tastat de câteva ori PIN-ul ăla pe care-l știam eu, [ba chiar și o dată cu ochii închiși, anume ca să las mâna să meargă singură] – după care, rușinată de insucces, m-am cărăbănit – ușurată chiar, într-un fel, că n-a chemat nimeni poliția :p

Momentul penibil a trecut, întrebarea a rămas: băi, ce PIN am eu? Că na, ca orice om, la prima confruntare cu „PIN incorect” am devenit nesigură. Știu cifrele, dar nu mai nimeresc ordinea: odată ce varianta cu care m-am prezentat drept singura valabilă a fost incorectă… mai am 4!-1 (=23) de combinații de încercat. Bancomatul nu mă lasă cu mai mult de 3, iar la magazin… cine mă crede?

După vreo oră de preocupare mi-am mutat gândul în altă parte. După încă o oră de gândit în altă parte, m-a lovit revelația: codul pe care-l tastam eu, așa sigură pe mine că ăla e PIN-ul meu… era numărul de telefon fix al celei mai bune prietene din copilărie! Că e o combinație din aceleași cifre. Iar la Rădăuți, după prefixul „56”, ai de reținut numai 4 cifre.

Ce fază! Cum a rămas, de undeva din negura de acum 15-20 de ani, secvența celor 4 cifre la mine în cap, slobodă ca un reziduu dintr-un virus, așteptând să infecteze o celulă vulnerabilă!

*A doua zi, în timp ce mă uitam la un episod din Dosarele X, m-a lovit de nicăieri PIN-ul adevărat, așa că lucrurile au revenit la normal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s