Sfârșitul vieții (II)

Ziceam că, pentru unii dintre noi, tinerețea distractivă pare să se fi terminat suspect de concomitent cu terminarea liceului. Sau cu terminarea primilor ani de facultate, până au apărut preocupările de job/ casă/ relație/ rate.

Și cred că am și o explicație pentru asta: pe măsura înaintării în vârstă, proiectele devin de o anvergură mai mare. În liceu te bucuri azi de o haină nouă, mâine te entuziasmezi la o muzică nouă, poimâine îți face cu ochiul colegul preferat, iar săptămâna viitoare te ascunzi în tufiș să nu te prindă diriga că fumezi. Ăsta-i orizontul, astea-s sursele de satisfacții. Pe măsură ce vârsta tinde să se dubleze, orizontul tinde să se lărgească. Renovezi apartamentul [durează], mergi în concediu [o dată pe an], schimbi jobul [durează] –  până și terminarea unui proiect la muncă, dacă e vorba de unul cu adevărat satisfăcător, durează o grămadă. În schimb descoperirea unei muzici noi nu mai dă fluturi în stomac, nici mersul în club nu mai e așa palpitant ca odinioară, iar dacă în peisaj nu apar activități noi… cam așa se prezintă treaba.

Nu m-ocup cu elaborarea de texte motivaționale despre găsirea fericirii. Așa că ce-am zis mai sus nu se vrea cu subînțeles – ci e doar o observație „la rece”: proiectele fiind mai mari, frecvența satisfacțiilor e mai redusă. La fel și deducția logică, și anume că menținerea unei anumite curiozități față de proiectele de anvergură scăzută, un oarecare entuziasm față de plăcerile vieții – asta poate fi o soluție de luat în seamă.

O altă observație (de data asta o observație empirică, personală, făcută de mine) ar fi și corelația dintre nivelul de entuziasm față de micile plăceri ale vieții – și gradul în care o persoană e plăcută și interesantă și atrăgătoare. „Atrăgătoare” în sensul că-ți face plăcere compania ei, și mai vrei. Există oameni care vorbesc numai despre problemele lor, iar ăia sunt ocoliți de la 100 de metri de către oricine vrea să-și protejeze buna dispoziție. Dar mai există, și mai rău de-atât, oamenii care nu vorbesc decât chestii utile. Prețul tigăilor la IKEA, opțiuni de minute la mobil, planuri de asigurare – și experiențe personale cu diverse agenții, birouri, instituții. Astea, or fi ele mărunte, dar nu sunt surse de satisfacție în viață. O discuție aprinsă despre fotbal sau despre politică, din punctul ăsta de vedere, e de 1000 de ori de preferat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s