Am un amic care se ocupă cu chirurgia pe inimă, și care mai povestește, ocazional, peripeții din sala de operații. Zilele trecute a povestit însă o întâmplare tragică, era vorba de un transplant ratat. Adică pacientul mort pe masa de operație. N-am înțeles prin ce combinație de factori s-a-ntâmplat asta – atâta-i că într-un moment în care totul mergea ca la carte, dintr-o dată a explodat aorta. 

Ei. Și omul povestea, vizibil afectat, despre cât de nasol a fost momentul, despre cum a țâșnit sânge până-n tavan, cum chirurgul principal a trântit bisturiul și-a ieșit din sală, despre… mă rog, toată drama…

… iar eu nici măcar nu-mi puteam imagina scena, pentru ca deja sunt burdușită cu imagini prefabricate, marca Hollywood. Nu-mi pot închipui, de la zero, nu pot vizualiza ceva realist – pentru că, iată, deja cineva s-a ocupat de asta în locul meu. Există fapte de viață pe care nu le cunosc, nu le-am văzut niciodată, așa că nu-mi rămâne decât să-mi las imaginația la dispoziția unor regizori (valoroși, altfel, nimic de zis) și să sper că au făcut o treabă cât de cât realistă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s