Shukar Collective e o treabă valabilă. Recunosc, nu-s taman fix-exact pe gustul meu, așa că nu-i ascult la modul „zilnic, cu patos” – dar știu să-i apreciez. Mai ales că sunt unele piese care mi-au atras atenția – mă refer în mod special la asta, „Bar Boot” (nici măcar nu-s sigură că ăsta e până la urmă titlul melodiei, da’ nici nu contează):

Ei bine, în punctul ăsta trebuie să mărturisesc că n-am știut niciodată prea clar ce-i ăla barbut. Am înțeles așa, din cultura generală, că e un joc de zaruri. Mai aminteau Paraziții pe alocuri de barbut, și impresia cu care am rămas era că ar fi ceva tenebros, în orice caz ilegal, asociat cu cartierul, cu mafiile și cu clanurile, cu interlopii și cu banii negri. Eventual jucat de „periculoșii” de prin penitenciare. Așa reiese din ce zic Paraziții, așa e și tonul lui Tamango în melodia lui Shukar. „Și dă drumul la barbut-îîî” – na, ce să-nțeleg eu de-aici? O fi o treabă serioasă, când se adună „adevărații”, închid ușa în spatele lor, și trec la lucruri de bărbați.

Dar, ca să nu rămân ignorantă, într-o bună zi am hotărât că e datoria mea să mă informez: deci până la urmă care-i faza cu barbutul? Ia să-ntreb eu la YouTube direct – că pe Google dacă-l întreb, îmi răspunde iarăși cu o compunere din care n-o să înțeleg nimic. Am găsit un număr de clipuri proaste, multe filmate „pe șestache”, din care am înțeles până la urmă cam cum stă treaba – și nu mi-a venit să cred. Cel mai ilustrativ clip cred că e ăsta:

Păi bine bă!, și unde e marea șmechereală, sursa de bărbăție și motivul tonului tenebros? Că din filmele americane, de exemplu, reiese că poker-ul e jocul adevăraților, când se-nchide ușa și se scot banii pe masă – dar măcar la poker trebuie să-ți crăpi capul cu strategii, să ții minte combinații, să ai experiență, să… mă rog, chestiuni care într-adevăr, justifică oarecum imaginea de activitate adultă. Da’ leapșa asta, barbutul? Până și alba-neagra e mai de doamne-ajută din punctul ăsta de vedere, și cred că de fapt și leapșa sau șotronul! Dai cu zarurile: asta-i marea chestie. Nu stăpânești nici un meșteșug, nu ai nevoie nici de experiență – nici nu-mi vine în cap vreun alt joc la fel de tembel și de fără sens.

M-am dezumflat. Dar mai bine mor dezumflată decât… neinformată :p

*

Înțeleg foarte bine unde stă, de fapt, punctul de atracție față de barbut, și mai ales potențialul de dependență. Orice joc pe bani, mai ales între masculi competitivi, are potențialul ăsta. Și mai înțeleg și de unde vine marea aură de „bărbăție interlopă” a jocului ăstuia: ca să te prinzi la un barbut trebuie să ai, într-adevăr, niște oo tari (că na, e hazard pur) – și eventual niște bani, suficienți cât să nu-ți pară rău dacă-i pierzi. Ce nu-nțeleg de fapt este cum de se bagă atâta lume la așa ceva. Cum de nu e vizibilă stupizenia și idioțenia de a juca barbut – și încă pe bani!!! Între oameni adulți, cu aere de „adevărați”…

2 gânduri despre “Bar-boot

  1. Habar nu ai ce e hold”em ce e poker american ,ce este alba neagra si bar boot , dar am vazut ca tu scrii barbut , deci nush ce joc e barbut , dar bar boot e un joc complex si tine de experienta de motivare de combinatie de instinct de „experienta face diferenta” , la bar boot nu se pierde vremea ca de ,vremea inseamna bani ,nu cu bani cumperi timpul ci vice versa , ideea e ,ca e cel mai vechi dintre cele amintite mai sus ,dar nu si cel mai jucat ,ca nu i de oricine „haousul”🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s