Tot ascultând emisiuni pe teme economice în ultima vreme (Moise Guran, mai exact), și tot auzind de reticența românilor la plata cu cardul, mi-am adus aminte de un moment amuzanto-penibil care să confirme asta cu reticența.

Eram cu un grup de prieteni la un bar-restaurant și veni momentul plății. În Rădăuți, menționez. Eu întârziasem mai mult pe-acasă cu aranjatul, și în drum spre centru m-am gândit că și-așa-s în întârziere, iar să mă duc să scot bani de pe card e un ocol de care nu aveam chef… ei!, bine că localul unde aveam întâlnirea accepta plata cu cardul, numa’ bine mi-am luat de-o grijă. Așa că ajunsesem la cârciumă fără lichidități, și așa m-a prins și momentul achitării facturii. Cum nici comerciantul român nu e tocmai customer-friendly, pretenția de a plăti doar consumația mea cu cardul ar fi fost de-a dreptul fantasmagorică pentru urechile chelnerului – drept pentru care m-am oferit să achit toată factura cu cardul, iar restul să mi-l recuperez sub formă de cash de la restul participanților, care și-așa trebuiau să plătească.

Ei, și-n momentul propunerii mele s-a ridicat masculul alfa de la masă și a intervenit fulger în biznisul meu cu chelnerul – că nu, că plătește el tot, face el cinste. Să salveze o demoazelă strâmtorată, pasămite.

Mna: ce să zic? La o analiză rapidă era clar că, dacă mă opuneam, nu făceam decât să dau problemei mai multă importanță decât ar fi meritat. S-ar fi făcut o întreagă dramă acolo la masă, „nu că nu-i nevoie” – „dar insist!” – „dar te rog nu insista!” – dialog care, în societatea românească, din păcate nu e luat în serios, ci mai mult ca un semnal că cineva se lasă rugat. Așa că am acceptat. Omul oricum era convins că, dacă m-am oferit să plătesc cu cardul, asta înseamnă că nu mi-am permis consumatia, și acuma trebuie să mă scarpin prin economii ca să nu mă fac de rușine. Iar ca omul ăla… mai sunt o grămadă.

Deci da: cu mâna pe inimă, în România cardul se folosește numai o dată pe lună, să-ți ridici salariul. N-am nici cea mai vagă idee unde țin oamenii ăștia banii prin casă – unde? în sertar? în cărți? între ciorapi? pe toți la un loc? Schimbați în bancnote mari, ca să ocupe cât mai puțin spațiu? Împărțiți în mai multe plicuri, „pentru întreținere”, „pentru zarzavaturi”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s