Un cunoscut de-al unui cunoscut a apărut la televizor, la o emisiune-dezbatere despre cum mai arată limba germană în zilele noastre, și încotro tinde să se îndrepte. Ca peste tot, aceleași probleme: ba prea multă engleză, ba prea mult jargon internetic, ba prea multă influență argotică din păturile mărginașe… și evident și un curent de „daci liberi” care caută și dezgroapă versiunea pură a limbii și ar vrea să o impună. Nimic excepțional.

A intervenit în discuție ideea că da, e drept că cei de pe la marginea societății, vorbitorii „de cartier” (și în Germania ăștia pot fi nemți sau turci, cu cele două variante de argou corespunzătoare) – ăștia nu se regăsesc prea bine pe piața muncii. Adică întâmplarea face ca să nu fie nici prea supereducați, și nici să nu aibă acces la joburi cu gulere albastre.

Și aici mi-a rămas în cap prestația omului de care spuneam. Pe de o parte, foarte tolerant și foarte deschis, cu simpatie, către „noile valuri”, către limbajul „de cartier”, către influențele anglo-saxone – și în general adept al ideii că limba e un organism viu care se dezvoltă în mod natural, și n-ar trebui forțată să se blocheze, iar oamenii ar trebui să fie lăsați să vorbească așa cum sunt învățați, așa cum se vorbește în grupul de care aparțin, toate fac parte dintr-o cultură, și asta trebuie lăsat să se dezvolte. Pe de altă parte însă… na: ce-i așa surprinzător că băieții din cartier nu-s manageri pe la multinaționale? Ca să fii integrat într-un grup trebuie să adopți niște reguli – iar întâmplător casta „clasei de mijloc” cere educație, dar și un anumit cod vestimentar, comportamental, de limbaj. Regula e clară, nu discriminează pe nimeni, oricine e liber s-o adopte și va fi integrat.

Nu știu dacă am reușit să redau „tăioșenia crudă” cu care omul ăla a spus un adevăr. A spus-o fără sentimente, ca pe un fapt, fără să fie ipocrit. Era evident că simpatizează cu cultura de cartier, a dat de înțeles că i se pare interesantă și relevantă, a adus în discuție chestii pe care „cartierul” le face mai bine decât restul societății – deci nu putea fi bănuit de șovinism. Pe de altă parte, la fel de sincer și la obiect, a verbalizat și realitatea cealaltă. Tind să-i dau dreptate, mai ales că ideea pare generalizabilă.

Mai rumegăm.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s