Mă uitam la documentarele lui Stephen Fry despre ce înseamnă să fii gay în lumea asta. De fapt e un singur documentar în două părți (1 și 2), și presupun că Stephen Fry nu mai are nevoie de nici o prezentare așa că e redundant să mai povestesc dacă e bun/ interesant/ inspirat documentarul.

Atâta-i că omul a ales câteva perspective reprezentative: în Iran n-avea cum să meargă, că ar fi fost direct spânzurat – dar a vorbit cu azilanți iranieni; a fost în schimb în Uganda, unde a avut o convorbire cu ministrul eticii, un tip care împinge prin parlament legea care ar pedepsi cu moartea pe homosexuali. A prezentat și situația din Brazilia, unde și acolo se muncește la o lege urâtă, a prezentat și India (cine s-ar fi gândit măcar că indienii au o subcultură gay?!) – evident că n-ar fi putut ocoli Rusia, unde chiar a vorbit cu inițiatorul legii cu „propaganda gay” de care se tot aude… în fine: mare curaj pe Stephen Fry ăsta, se vede treaba că celebritatea și sigla BBC sunt un scut de nădejde.

Dar unde vroiam să ajung: printre altele, tipul s-a dus în America, la Los Angeles. A investigat el mai multe treburi pe-acolo, dar ce mi-a atras atenția a fost interviul cu un specialist care ajută celebritățile să-și mascheze, prin comportament, eventuala orientare homosexuală. Pentru că – și aici a venit la mine surpriza – iaca există actori gay, doar că dacă s-ar ști de ei că-s gay, n-ar mai primi roluri în mare parte a filmelor. Producătorii s-ar gândi că un actor recunoscut ca gay n-ar fi convingător în rol de supererou, și cu atât mai puțin în vreo dramă romantică. Ce chestie! Într-adevăr, așa e: nu am auzit nicăieri, niciodată, de vreun actor de la Hollywood să iasă din dulap, cum ar veni. Iar asta e statistic imposibil, n-are cum, dintr-o armată de vedete chiar să nu fie nici măcar câțiva gay?! Sigur: există Jim Parsons (dar până una-alta lumea îl știe doar din roluri asexuate) – și, într-adevăr, singura excepție de la regulă: Neil Patrick Harris – dar nici măcar la el nu e clar dacă, după How I Met Your Mother, cariera sa se va putea dezvolta realmente fără piedici.

Deci practic avem un Hollywood care nu se abate de la norma tradițională. Ba chiar e într-atât de dominat de norma tradițională, încât există acest gen de consultanți care veghează la stricta respectare a tuturor aparențelor (how sick is that???). Dar revenind la surpriza mea, nu pot să nu mă-ntreb – acuma, că măcar am devenit conștientă de problemă: cum ar fi dacă ar fi? Cum ar fi dacă, de exemplu, Robert Downey Jr. ar ieși din dulap? Ar afecta asta cumva statutul său de Iron Man? Că de exemplu Leonardo DiCaprio, la ce roluri joacă predominant în ultima vreme… l-ar afecta la 3 metri în spate, pentru Django/ Inception/ Edgar/ etc etc etc e absolut irelevantă viața personală. Și nu pot să nu mă mai gândesc că uite, actorii în general n-au voie să se arate gay – dar când vine vorba de producții gen Milk sau în Behind the Candelabra… trebuie să se găsească actori hetero pentru rolurile principale. 17 niveluri de ipocrizie, nu alta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s